Crux

Sunday, March 22, 2015

Oameni Faini – Sorin Dumitru Baciu, artist plastic



Salut si bine v-am gasit la o noua editie din incursiunile noastre in randurile umanitatii, mai precis in cautarea noastra de “oameni faini”. Omul nostru fain de azi este Sorin Dumitru Baciu, artist plastic. In cele ce urmeaza, am stat de vorba cu acesta iar interviul il puteti explora mai jos. Inainte insa este bine de stiut unde puteti urmari activitatea lui. Sorin are un blog personal la adresa: http://www.sorin.fundatiaema.ro/ si de asemenea un cont de Facebook: https://www.facebook.com/artistBaciuSorin?ref=hl&ref_type=bookmark

Va las in cele ce urmeaza sa descoperiti pasiunea lui Sorin pentru arte.


Capitanu’: Salut Sorin! Este o placere sa te cunosc. Spune-ne te rog cate ceva despre tine. Ca o introducere.
Salutare!

Sorin: Sunt  artist palstic şi profesor liber cugetător. La un metru optzeşiceva şi ochi albaştri caut să fiu profesorul pe care mi l-aş fi dorit eu să-l am. Am terminat masterul şi facultatea la UAD Cluj după care m-am reîntors pe meleagurile natale urmând un vis care s-a transformat în cioburi la primul contact cu realitatea p.c.r. (pile, cunoştinţe, relaţii) a ţărişoarei însă coafura rezistă şi mi-am dat seama la un moment dat că acest lucru a fost de fapt o deosebită oportunitate în urma căreia am observat şi învăţat lucruri care m-au ajutat mai târziu să-mi dezvolt un sistem propriu şi coerent de a-mi preda disciplina făcând abstracţie de multe aberaţii de prin manuale sau chiar din sistemul de învăţământ.
Acum sunt profesor la Şcoala de arte “Ion Irimescu” din Suceava. Am o pisică numită Codruţa şi câteva stoluri de păsărele. Îmi iubesc meseria şi pot spune că trăiesc arta, o sufăr şi o respir ca pe un analgezic.

Capitanu’: Am vazut ca abordezi mai multe aspecte ale artei, pictura, grafica, fotografie, aerograf. Cum ai decoperit pasiunea ta pentru artele vizuale in general?

Sorin: Pasiunea asta-şi are, să zicem, originile undeva prin anii copilăriei. S-a manifestat nu doar pe foaia de hârtie ci şi sub forma dorinţei de a construi. Ştii? Satisfacţia aia aparte de a vedea ceva ieşit din mâinile tale. S-a manifestat şi sub forma atenţiei. Îmi plăcea efectiv să urmăresc şi să încerc să înţeleg cât mai profund tot ce se întâmplă în jur: oameni, animale, acţiuni, sisteme de a gândi, de comportament dar deja ne-am îndepărtat de momentul grădiniţei şi al şcolii primare la finele căreia eram ferm hotărât să-mi continui şcoala la liceul de artă. Îmi e greu să pot răspunde la întrebare. Pasiunea, să zicem, e un animal care se dezvoltă deodată cu tine şi pe care-l pui în lesă sau îi acorzi libertatea pentru ca eliberându-l te eliberezi pe tine. Nu-l descoperi, îl creşti.

Capitanu’: Despre lucrarile tale din categoria grafica, am observat, cel putin dupa parerea mea, ca antreneaza foarte mult imaginatia. Ne poti spune mai multe despre stilul in care acestea sunt realizate astfel incat sa intelegem si noi, cei nefamiliarizati cu limbajul artistic?

Sorin: Stilul sunt eu. Până acum nu am reuşit să am o expoziţie unitară dpv vizual şi asta pentru că-mi place să experimentez şi să explorez noi metode de “a vorbi” prin semnul vizual-plastic. În primul şi primul rând materialele folosite dictează. Fiecare are o personalitate a sa pe care nu vreau să o înhib ci să o ajut să de dezlănţuie.  De aici vine şi diversitatea lucrărilor. Dacă s-ar putea găsi un nume numai bun de lipit pe fruntea mea de artist, las asta în seama celor care studiază istoria artei care a cam devenit isteria artei în ultima vreme. Eu unul chiar refuz să mă gândesc sau să mă screm pentru a mă încadra unui stil anume.
Dacă spui că antrenează imaginaţia, presupun că te referi în principal la acele desene ştiinţifico-fantastico-imaginaro-indescifrabilo-cum-vrei-să-le-numeşti-abstracte. În cazul lor totul a început de la un joc creativ pe care l-am făcut şi cu elevii, apoi el s-a combinat cu metoda de abordare a unui desen obişnuit care reprezintă un ceva anume indiferent că-i vorba de chipuri, peisaje, obiecte. Practic, multe din acele desene nu sunt altceva decât reflectarea gândirii exclusiv abstracte din timpul realizării unui desen figurativ. Mărturisesc, atunci când desenez ori pictez o natură statică, de exemplu, în mintea mea nu zboară obiecte ci relaţionări între puncte cheie, direcţii compoziţionale, tuşe ş.a.m.d. Imaginea imediată a lucrării o pot vedea abia după ce reuşesc să-mi scutur mintea de această încrengătură de relaţionări.

Capitanu’: Poti sa ne impartasesti cateva succese in ceea ce priveste activitatea ta?

Sorin: Un prim mare succes a fost în clasa a XI-a la olimpiadă de unde m-am întors cu premiul doi la pictură şi marele premiu oferit de UAP România. A fost momentul în care am realizat că tocmai “umplutura” e ceea ce face cornul să fie gustos. Am avut o reală surpriză când la final de facultate am primit distincţia Magna cum Laudae. În ce priveşte cariera didactică, am primit două premii speciale pentru auxiliar didactic dar parcă mai mult mă bucură să văd evoluţia şi succesele elevilor mei fie că e vorba de premii pe la concursuri sau admitere în facultate, în acest din urmă caz fiind vorba de un sistem aparte de a preda desenul pe care mi l-am format în anii de experienţă la catedră şi pe care-l consider a fi un succes.

Capitanu’: Ce tipuri de fotografie te incanta? Ce echipamente folosesti?

Sorin: Pentru mine fotografia e doar un alt mijloc de a obţine imagini. Mă încântă orice fotografie care are o compoziţie bine închegată şi contraste echilibrate. Acum deţin un Canon 550d, trepied, un obiectiv stock şi unul de 50mm şi-mi privesc cu nostalgie Nikonul pe film. Vreau să spun că încă am bine întipărit în minte gustul acela specific de revelator şi fixator de la mărit fotografiile pe hârtie.

Capitanu’: Ce ne poti spune despre abordarea ta in ceea ce priveste pictura?

Sorin: Sunt împătimit după clar-obscur: sine, mister, tanatos, erotism, cunoaştere (în sensul activ, al descoperirii). Între pictura-n ulei şi cea cu aerograful e o diferenţă mare tocmai din motivul spus mai ‘nainte: încerc să simt şi să ascult materialul pe care-l folosesc. Dacă aerograful te obligă să fii mai strict în demersul artistic, prin pictura în ulei îmi găsesc libertatea maximă de a trăi actul artistic, de a simţi pe deplin materialele folosite. Să zicem că e ca un dans de maximă intensitate şi dăruire.

Capitanu’: Am vazut ca lucrezi si cu aerograful. Ce ne poti impartasi despre aceasta pasiune?

Sorin: Aerograful este doar o altă modalitate de exprimare care are particularităţile ei tehnice. Ceea ce-l face mai deosebit este faptul că-mi permite abordarea unui spaţiu plastic mult mai complex. Dacă pe o foaie de hârtie spaţiul plastic este mereu acelaşi (cuprins între patru laturi) la un autoturism, de exemplu, mă incită găsirea unei soluţii compoziţionale care să includă anatomia caroseriei. La urma urmei, dacă vrei maşină pictată, înseamnă că vrei ceva unicat care să aibă cu adevărat valoare, nu-i aşa?

Capitanu’: Ce mai doresti sa ne spui despre tine, despre arta sau despre orice alt ceva?


Sorin: Despre orice altceva se discută mult prin presă, pe internet, la colţul pieţei. Mi-ar veni greu să spun ceva nou când tot românul e priceput la medicină, artă, fotbal, politică, economie ş.a.m.d. iar ţara totuşi se duce naibii în continuu. Despre artă să vorbească criticii. Eu mă rezum la a o face. Despre mine chiar n-are rost să mai vorbesc pentru că o face gura lumii şi cu bune şi cu rele şi cu închipuiri visate.

1 comment:

  1. Mulţumesc, Căpitane! Mi-a făcut plăcere să răspund întrebărilor şi sper să dezvolţi proiectul cât mai mult. Am întâlnit oameni de valoare care fie nu sunt promovaţi din diverse interese, fie consider că nu s-a auzit de ei îndeajuns de mult pe măsura valorii lor. Dezvoltarea vine întotdeauna prin recunoaşterea meritelor şi promovare. Asta o ştie sau ar trebui s-o ştie, orice cadru didactic şi orice părinte. Acelaşi mecanism e valabil şi la nivel de ţară. Vom reuşi să ne câştigăm locul doar prin promovare, respect, apreciere şi să o lăsăm în plata Domnului pe capra vecinului exceptând cazul în care o surprindem ronţăind roadele noastre, bineînţeles.
    Am simţit nevoia şi ţi-am recomandat patru persoane. Să arătăm lumii că suntem capabili prin noi înşine ca neam şi ca ţară!

    ReplyDelete