Saturday, August 25, 2018

Don’t steal away my night




Noaptea e momentul in care aproape totul tace, in oras traficul tace, oamenii tac, magazinele se inchid, natura renaste, prin parcuri, prin gradina blocului, pe unde poate, in mediul urban. Deasupra, Luna vegheaza, Zeul Razboiului priveste din inalturi cu ochiul sau rosu si violent, Jupiter emana lumina indepartata iar Venus insoteste luna spre dimineata. Constelatiile se perinda pe cer, insotind sunetele specifice noptii. Cerul este fie negru, fie albastru deschis.

Noaptea iti intra in sange oferindu-ti linistea ei protectoare si neagra. Noaptea niciun om nu te priveste, telefoanele nu suna, celelalte mijloace de comunicare sunt amutite sau sporadice, intr-o plimbare prin noapte poti fi uitat de lume, acesta fiind unul din darurile noptii.

Un alt dar al ei este mintea limpede si contemplarea. Secretele dezvaluite in timpul unei lecturi nocturne sau in timpul unei plimbari in parc. Noaptea am descoperit ca pestii sunt mai activi ca ziua, ca sunetul ciusului pare o alarma cu piuituri regulate aproape digitale, ca pescarusii fac acelasi scandal ca si in timpul zilei.

Timpul noptii are multi copii vegheati de lumina lunii, si acestia fugind la randul lor de oras si de lume si petrecandu-si timpul singuri sau impreuna, aproape intotdeauna in grupuri de maxim doi.

Noaptea este aer curat si rece, este descoperirea altei fiinte care se regaseste in intunericul cald, este comuniunea cu natura si cu bolta cereasca, este timpul in care lucrurile nu par ceea ce sunt de fapt si totusi orasul pare mai pur, mai curat.

Si intr-una din noptile de vara, cand astepti caldura intunericului, aceasta sufera o scurta contaminare cu un aer racoros, placut la inceput, insa vestitor al dezastrului si urgiei. Pentru ca noaptea ta evolueaza de la una de vara la una de toamna, putin mai rece si totusi ocrotitoare, cu constelatii noi si cu speranta unui Orion clar si vizibil.

Si contaminarea rece evolueaza, prefacand noaptea intr-o zeita cateodata neinduplecata, aducatoare de ploi reci sau de frig interior si exterior. Momentul in care sfidezi contaminarea este acela in care lupti impotriva oricarei manifestari a partii reci a noptii, momentul in care in ciuda schimbarii alergi si imbratisezi acelasi intuneric cunoscut de mult timp.

Azi am simtit prima data raceala noptii si m-am afundat totusi in intunericul datator de vitalitate. Apocalipsa rece, distrugatoare de speranta este departe si totusi exista, chinuindu-se mereu sa mai fure o particica din natura binevoitoare a noptii.

Daca noaptea ar fi o persoana, ar fi imbracata in negru, ar avea parul lung, negru si ochii de aceeasi culoare. Pielea ei ar fi alba ca lumina lunii. Ar fi blanda si tacuta...

Instinctul de autoconservare se declanseaza si in spatele ochilor un gand sau o ruga infloreste... adresata sferelor ceresti sau iadului rece iminent... “Don’t steal my night away, don’t kill my dreams, don’t you dare steal the night.”