Sunday, September 25, 2016

Femei si Barbati in reclame sau de ce nu ne uitam la publicitatea romaneasca



 
Salutare echipaj si bine v-am gasit la un nou articol carcotas, sau nu? Asta ramane sa decideti voi. Azi vorbim despre reclame. Stiti publicitatea aia enervanta dintre emisiuni sau documentare? Aia la care de obicei schimbam postul? Bucata aia de timp intruneste in ea mai multe stereotipuri sexiste decat o enciclopedie despre stereotipuri. Asta daca aveti rabdarea sau proasta inspiratie s-o urmariti.

Sa luam niste exemple cu linkuri, pentru ca fara linkuri explicatia ar fi cam fada:

Reclama la sacii de gunoi OTI:


Femeia respectiva care iese sa-si arunce gunoiul este confundata cu femeia de serviciu, pentru ca asa cum am invatat si din manualele scolare, singura meserie demna de o femeie este stersul podelei respectiv ranitu’ in scara blocului sau in propria casa. Adaugam la asta un „nenic” de pe scara cu aere de business man si care la ce moaca si ton are merita un bocanc in fata, mai punem si o replica ofensatoare si gata reclama! Nu-i asa ca vreti si voi niste saci de gunoi pentru femei cu aliura de „femeie de servici”?

Asta e doar una din abominatiile care apar la televizor. Neaparat in publicitate, familiile implicate trebuie sa aiba copii. Daca respectivii copii nu sunt prezenti atunci cuplul este pus intr-o ipostaza de relatie trecatoare respectiv relatie neserioasa de inceput sau flirt.

Barbatii sunt cei care, cu sapa pe umar sau tarnacopul la activ, stau „pe sant” si sug dintr-o bere de calitate indoielnica dar care este aratata a fi „multa, ieftina si buna”.

Dintre reclamele la beri avem:


Bere Bucegi: mandra ca intotdeauna, da pe fata incultura si lipsa de neuroni a romanilor adepti ai zicalei „tot mai bine la noi acasa”. Doi semi taranei stau la masa, in curte, imbracati probabil in cel mai bun costum al lui raposatu’ respectiv in singura camasa dintre salopetele de la autobaza si discuta despre cum se petrece „in alte parti”. Bagam ceva muzica electro care e comparata cu „picamaru’”, ca sa denote sistemul de valori al interlocutorilor, siiiii gata!! Reteta perfecta pentru a atrage toti „Doreii” sa ia berea la pet. In acelasi timp ne facem si Tara de cacat, pardon, si ne dam pe fata si nivelul de cultura.


Reclama la Neumarkt, are ceva muzica balcanica plus inca o manifestare a inculturii plus patru Dorei barbati si ceva femei prin cadru ca sa fie. Rezulta reclama perfecta la bere din care nu lipseste umorul de muncitor necalificat si lipsa de intelegere a oricarui lucru mai profund decat linsu’ berii la meci.


Iar Bucegi! Serios?....

Bauturile sunt neaparat consumate de oameni mediocri fara scoala, mai ales berea sau coniacul. Se pare ca aceasta este clientela pe care firmele respective si-o doresc deoarece oamenii de genul acesta sunt probabil majoritari si usor de prostit cu produse de calitate nu prea buna. Neaparat orice reclama la alcool: 1. Nu trebuie sa includa femei in roluri importante; 2. Trebuie sa aiba „Dorei” fara educatie sau destul de incuiati incat sa se intoarca la bere si sa-si laude tara in sus si-n jos, in special „simplitatea romanului”; 3. Trebuie sa fie simpla, cat mai simpla, nu trebuie sa activeze, doamne fereste, vreun neuron.

Ca sa nu cumva sa uitam reclamele cu femei, avem reclama la Magnum in care apar reprezentante ale genului feminin, in rol principal, lingand senzual inghetata... da exact...


Fetele ling inghetata, toata lumea este uimita. Apar si cateva animalute exotice si gata!! Nu-i asa ca femeile sunt cool cand mananca inghetata si toti trebuie sa baleasca vizibil la ele? ...

Alte reclame cu femei la smotru sau frecandu-se de poadea, mancand sexos sau facand alte lucruri cu caracter sexist gasiti mai jos:

Detergentul de podea Alex:


Serios?...


Pur


Axe

Nu toate reclamele sunt romanesti dar marea majoritate sunt. Avem si o reclama cu „abuzuri”. Pentru ca e cool sa-ti bati copilu’ si e si mai cool ca ala sa tina minte. Suntem in tara cu modele vasluiene pana una alta:


Reclama abjecta la Covrigeii Casei. Mie unuia reclama asta mi-a intors stomacu pe dos de cateva ori. Sunt sigur ca Statu Roman, toate gospodinele proaste de acasa si betivii lor inscrisi in Coalitia pentru Familie plus BOR sunt mega fani ai reclamei.

Dupa ce ne-am tarat prin abjectiea misogina a reclamelor romanesti si dupa ce am aflat ca numai needucatii care put beau bere, ca femeile sunt fie femei de serviciu fie spalatoare automate de vase sau podea, ca daca nu lingi sexos inghetata nu existi si ca barbatii nu au ce cauta in bucatarie, va las in compania a cateva reclame simpatice de pe meleaguri mai normale decat Romania.

1. Mc Donalds acceptance commercial:


2. Dove


3. Asta e chiar una simpatica, Pantene:


Stati linistiti, nu le veti vedea niciodata la noi in tara. Aici exista totusi Acces Direct, toata lumea e paparazzo, femeile e curve si barbatii e porci, exista BOR si patriarhu, exista mitocanie si coruptie. Asemenea reclame nu au ce cauta dar ca sa va mai creasca putin increderea in umanitate, ele sunt acolo, si undeva, pe o televiziune, acestea chiar isi au locul. Nu au urlete si tipete, nu au oftaturi exasperate nici replici de autobaza, nu au discriminare si duc lipsa de educatie scazuta, dar exista.

Capitanu’ va ureaza o seara frumoasa si sa schimbati neaparat canalu’ la reclamele romanesti.

Sunday, September 18, 2016

De ce nu poate fi Bucurestiul Capitala Europeana



Daca tot am aflat ca Timisoara a castigat titlul de capitala culturala europeana, (Felicitari! Sa folosisti cu succes titulatura.), am crezut de cuviinta sa va impartasesc motivele pentru care cred ca Bucurestiul nici macar nu ar fi trebuit sa fie inclus pe lista respectiva...

1. Bucurestiul nu inspira cultura... nici macar n-o expira: Da, Capitala romaniei e un amestec pestrit de multi oameni din toate coluturile tarii, de rar bun gust si de mult kitsch, de saracie si bogatie care epateaza pana la cocalarism. Si totusi, Bucurestiul te duce cu gandul la orice altceva decat la cultura, fie ea si variata. Sincer, in afara de evenimentele mari de prin centru, nu prea ai unde sa vezi alte manifestari culturale. Micii si berea din IOR si Tineretului nu se pun. Nici gratarul din spatele blocului nici nuntile care blocheaza strazile, oricat de „Balkanik” ar arata ele. Despre evenimentele mari vei afla daca citesti pe Facebook sau cauti mult pe internet. Nicio televiziune nu acopera asemenea evenimente deoarece sunt prea ocupate cu manele si stiri soc soc soc!

2. Centrul vechi nu exista: Singurul motiv pentru care Centrul Vechi mai e vechi, este pentru ca e posibil sa mori cu o bucata de tencuiala prabusita in cap. Aproape toate cladirile monument istoric sunt partial sau total distruse. Centrul vechi nu este un centru cultural, desi a aparut acolo o cladire mare care cica ar promova ideea de Bucuresti, Capitala Europeana. Cluburile care urla house la maxim, carciumile si restaurantele arata mai mult a street market asiatic decat a loc in care teoretic ai putea asista la vreo manifestare culturala. Nici macar street artists nu mai vezi prea des.

3. Cinematografele au murit: Cinematografele de stat da, nu cele pentru care trebuie sa strabati 200 de magazine de toale si zece locuri de joaca pentru a ajunge la ele, nu mall-urile. Cinematograful ca loc pur de vizionare a filmului a disparut aproape de tot odata cu decadenta care a cuprins bulevardul Magheru.

4. Librariile dispar: Cartea, manifestarea primordiala a culturii incepe sa nu mai poata fi intalnita decat in mall-uri, la targuri specializate sau pe internet. Apropo de Magheru, sala Dalles s-a desfiintat/mutat, libraria Sadoveanu s-a desfiintat/mutat, librariile de cartier sunt aproape inexistente (mai exista prin celebrul mall, acolo unde cateodata spatiul alocat „chestiilor cool” e mai mare decat cel alocat cartii in sine). Nici vanzatorii anonimi de carte de pe strada, „tataii” aia care initial vindeau carti vechi si care ulterior s-au transformat in bisnitari si hoti, nici ei nu prea mai sunt vizibili. Toate aceste lucruri sunt combinate la fix cu lipsa de promovare a cartii si adversitatea fata de aceasta manifestare a culturii.

5. Avem doar Teatrul National si Opera: in rest teatrele mici se prabusesc prin cladiri imbulinate cu rosu la fel ca si cinematografele. Nu se pune problema de manifestari culturale in strada iar daca n-ar exista nici Sala Palatului, atunci chiar ca n-am mai avea niciun spectacol, nici macar pe Fuego si Banica de Craciun. (PS: apar afisele curand ca e toamna deja.)

6. Exista o politica a televiziunilor si radiourilor de discriminare a fenomenului cultural: prin promovarea de „amuzamente” ieftine, de multa politica si fotbal, de non valori. Exista un curent puternic de respingere a oricarei manifestari culturale straine si cu exceptia a probabil 5, 6 radiouri si televiziuni, toate celelalte practica intens aceasta deculturalizare.

7. Nu poti sa ai scena culturala cu Delia, Velea, Puya si Ruby: Indistria muzicala e moarta iar relicvele ei non valorice sunt promovate intens. Orice manifestare valoroasa este bine ascunsa si nu se poate incadra la politica de „hituri pe banda”. Orice concert care nu se incadreaza in zona de „dance mioritic” este total respins si marginalizat, nemediatizat si ascuns.

8. Nu ai unde sa „cultura” (Concluzie): Poti sa mergi la un film nou, poti sa vezi o piesa de teatru veche, poti sa-ti comanzi o carte pe internet sau sa mergi la targuri, poti sa asculti muzica pe care o vrei pe internet dar nu vei putea spune vreodata ca odata ce ai coborat din tren in Capitala, ai de unde sa alegi ceva special legat de cultura. Nu exista mai nimic special iar evenimentele la care se munceste si chiar sunt extraordinare sunt ascunse si restranse din lipsa de finantare si „priza” la o populatie prea saracita si prea prinsa in alergatura ca sa-i mai pese de frumos. Nici cei in masura nu se chinuie deloc sa dea atentie aspectului culturii asa ca Bucurestiul sta bine la locul lui de capitala ADMINISTRATIVA si in niciun caz CULTURALA.

Capitanu’ va saluta de undeva de pe vas, undeva departe de pretinse capitale pseudoculturale.