Sunday, November 25, 2018

Caietul Roxanei de Stefan Bolea




Salutare Raid si bine v-am gasit la o noua duminica de articol si de lectura.  Azi vorbim despre “Caietul Roxanei”, noul volum al lui Stefan Bolea aparut la editura Crux Publishig. Ca de obicei, linkul pe care il puteti urmari pentru a face rost de carte este urmatorul: https://www.cruxed.ro/produs/caietul-roxanei/  .

Pe Stefan Bolea il cunoastem deja ca autor al volumului “Biblia Nihilista”. Este doctor in filosofie. De asemenea este co fondatorul si redactorul sef al revistei EgoPHobia. Unul din detaliile interesante despre el este acela ca este un scriitor care apreciaza poezia si versurile. A fost de trei ori finalist al Festivalului de Poezie Prometheus. Talentul sau in ceea ce priveste poezia poate fi experimentat si in volumul actual si reprezinta o deschidere extraordinara catre un univers al gandirii, reflectiei, nihilismului sau socantului, intr-o lume in care poezia si versul au inceput sa fie prezente rare.

Caietul Roxanei este un intreg carusel de emotii din cele mai variate, o experienta pe care poti alege sa o traiesti rapid in cateva ore de lectura sau pe care o poti prelungi pe parcursul unui timp mai indelungat pentru a o putea analiza, asimila. Subiectul cartii ar putea fi rezumat simplu... Iubierea si etapele ei, apoi iubirea neimplinita si sentimelntele care decurg din ea. Insa “Caietul Roxanei” este departe de simplitatea unei cartulii inutile sau voit motivationale cu povesti de dragoste. Constructia extraordinara pe care o realizeaza Stefan prezinta cele mai adanci sentimente pe care le poate avea fiinta umana in raport cu sentimentul mai sus mentionat precum si sentimentele conexe ca ura sau repulsia. Toata experienta este condimentata cu doze tari de nihilism si sfidare la adresa umanitatii, societatii sau a divinitatii. Experienta este vazuta prin ochii unui ganditor, unui om diferit, special, cu un caracter transant, persoana care ar nega totul si nimic in acelasi timp.

Daca ai trait vreodata in viata iubiri neimplinite sau pasiuni fara niciun rezultat, vei retrai acele momente insa acompaniate de o doza de nihilism salvatoare pe care probabil nu o aveai la vremea respectiva. Poate iti vei explica evenimentele trecute sau poate vei reusi sa dobandesti doza de revolta necesara pentru a le scufunda in mizeria vietii contemporane astfel incat sa nu te mai incurce.

Stefan Bolea mi se pare intotdeauna ca autorul care darama scari de valori de undeva de la primele doua fraze ale unei carti, un fel de “enemy of God, enemy of the divine and the non divine”, cel care se aliaza foarte rar cu Dumnezeu si nu mai mult de o propozitie, urmand ca mai incolo sa darame inca o multitudine de scari de valori pentru a le reconstrui in propria viziune, sau doar pentru a savura ruinele acestora.

Sa trecem acum la citate care mi-au placut in roman:

“Realitatea e mai aproape de cei care nu se gandesc la ea” – m-a facut sa ma gandesc la toti falsii optimisti care traiesc un vis fragil fugind de orice.

“Parintilor nostri – acei ratati neinteresanti din anii 60 – le-a intrat dictatura in sange, nu mai pot trai fara ea. Se supun orbeste cu placere si cand nu-si pot permite acest lux dau ordine asemenea unor zei, asteptandu-se la o supunere neconditionata.”

“Alecsandri, dupa ce a descoperit Miorita, s-a convins ca romanul e nascut poet. Din contra, balada demonstreaza ca romanul e nascut cioban.”

“E doar o chestiune de timp pana cand o femeie, pe care o pretuim exagerat si e mult sub nivelul nostru intelectual, ne va aduce la nivelul ei. Ea ne va face un rau fatal si noi o vom adora...”

“Grey mornings... Blue days... White nights”

“Lupta-te pentru orice. Pasivitatea trage pedepse mai mari decat pumnul in fata.”

“With our good-bye
Dies the probability
Of my happiness

we’ve never been
stronger together
been friend of God
again
with you I was gonna
fight all the armies of the world
and win
in the name of love”

Sperand ca v-am starnit curiozitatea, va urez lectura placuta si o experienta cat mai intensa alaturi de “Caietul Roxanei”, un volum pe care cu siguranta o sa vi-l reamintiti si la care poate veti reveni. Capitanu’ va ureaza un weekend placut.

Monday, November 19, 2018

Conan Barbarul – Phoenix pe o sabie – Turnul Elefantului


Salutare Raid si bine v-am gasit la o noua recenzie de carte. Azi discutam despre doua noi povestiri cu Conan Barbarul aparute intr-un nou volum la editura Crux Publishing. Acestea sunt Phoenix pe o sabie si Turnul Elefantului. Lansarea volumului a avut loc la proaspat incheiatul targ de carte Gaudeamus 2018. Cartea completeaza seria deja inceputa a povestirilor binecunoscutului erou care are pana acum deja trei volume cu aventurile sword and sorcery scrise de Robert E. Howard. Noul volum poate fi gasit la adresa de mai jos:


In “Phoenix pe o sabie” eroul nostru descopera ca atributiile unui rege nu se limiteaza doar la a studia manuscrise plicticoase sau la a le scrie ci si la a-si apara propria viata de cei care ar putea complota impotriva lui, mai ales atunci cand respectivii tradatori sunt ajutati de forte de dincolo de realitatea palpabila. Eroul nostru intalneste magia stygiana si ororile pe care aceasta le poate aduce in lumea reala.

“Turnul Elefantului” il pune pe Conan in postura de hot, astfel ca vedem si modul discret in care eroul se descurca intr-o aventura, opus obisnuitelor batalii sangeroase si furiei barbare cu care ne-am obisnuit. Si in aceasta aventura Conan intalneste un vrajitor malefic, magie intunecata precum si fiinte fantastice care nu apartin planetei pe care se afla Hyboria, lumea in care s-a nascut barbarul neinfricat.



Ca in orice volum despre Conan, nu lipsesc citatele memorabile si scenele de batalie spectaculoase. Doua dintre cele care mi-au placut cel mai mult sunt:

“Ce stiu eu despre civilizatie, despre aur, mestesug si al minciunii caier? Nascut intr-un tinut golas, crescand in liber aer; Limba si viclesugul filosofului dau gres cand sabiile canta a lor lege; Navaliti spre moarte, caini, caci om am fost mult dinainte de-a fi rege!”

“In general, oamenii civilizati sunt mai neciopliti decat salbaticii pentru ca in general stiu ca pot fi mitocani fara a se alege cu teasta despicata.”

Ca de obicei nu o sa dau prea multe spoilere despre aventurile din volum si va voi lasa sa savurati cele doua povestiri alaturi de Conan si de lumea sa plina de magie, supranatural, curaj si intrigi. Astept insa cu nerabdare urmatoarea carte in care ma voi reintalni cu Conan si aventurile lui, sperand ca intotdeauna barbarul si nobleta sa neslefuita vor invinge.

“Barbarianism is the natural state of mankind. Civilization is unnatural. It is the whim of circumstance. And barbarianism must ultimately triumph.”

Robert E. Howard

Raidu’ da pirati va ureaza lectura placuta!

Saturday, August 25, 2018

Don’t steal away my night




Noaptea e momentul in care aproape totul tace, in oras traficul tace, oamenii tac, magazinele se inchid, natura renaste, prin parcuri, prin gradina blocului, pe unde poate, in mediul urban. Deasupra, Luna vegheaza, Zeul Razboiului priveste din inalturi cu ochiul sau rosu si violent, Jupiter emana lumina indepartata iar Venus insoteste luna spre dimineata. Constelatiile se perinda pe cer, insotind sunetele specifice noptii. Cerul este fie negru, fie albastru deschis.

Noaptea iti intra in sange oferindu-ti linistea ei protectoare si neagra. Noaptea niciun om nu te priveste, telefoanele nu suna, celelalte mijloace de comunicare sunt amutite sau sporadice, intr-o plimbare prin noapte poti fi uitat de lume, acesta fiind unul din darurile noptii.

Un alt dar al ei este mintea limpede si contemplarea. Secretele dezvaluite in timpul unei lecturi nocturne sau in timpul unei plimbari in parc. Noaptea am descoperit ca pestii sunt mai activi ca ziua, ca sunetul ciusului pare o alarma cu piuituri regulate aproape digitale, ca pescarusii fac acelasi scandal ca si in timpul zilei.

Timpul noptii are multi copii vegheati de lumina lunii, si acestia fugind la randul lor de oras si de lume si petrecandu-si timpul singuri sau impreuna, aproape intotdeauna in grupuri de maxim doi.

Noaptea este aer curat si rece, este descoperirea altei fiinte care se regaseste in intunericul cald, este comuniunea cu natura si cu bolta cereasca, este timpul in care lucrurile nu par ceea ce sunt de fapt si totusi orasul pare mai pur, mai curat.

Si intr-una din noptile de vara, cand astepti caldura intunericului, aceasta sufera o scurta contaminare cu un aer racoros, placut la inceput, insa vestitor al dezastrului si urgiei. Pentru ca noaptea ta evolueaza de la una de vara la una de toamna, putin mai rece si totusi ocrotitoare, cu constelatii noi si cu speranta unui Orion clar si vizibil.

Si contaminarea rece evolueaza, prefacand noaptea intr-o zeita cateodata neinduplecata, aducatoare de ploi reci sau de frig interior si exterior. Momentul in care sfidezi contaminarea este acela in care lupti impotriva oricarei manifestari a partii reci a noptii, momentul in care in ciuda schimbarii alergi si imbratisezi acelasi intuneric cunoscut de mult timp.

Azi am simtit prima data raceala noptii si m-am afundat totusi in intunericul datator de vitalitate. Apocalipsa rece, distrugatoare de speranta este departe si totusi exista, chinuindu-se mereu sa mai fure o particica din natura binevoitoare a noptii.

Daca noaptea ar fi o persoana, ar fi imbracata in negru, ar avea parul lung, negru si ochii de aceeasi culoare. Pielea ei ar fi alba ca lumina lunii. Ar fi blanda si tacuta...

Instinctul de autoconservare se declanseaza si in spatele ochilor un gand sau o ruga infloreste... adresata sferelor ceresti sau iadului rece iminent... “Don’t steal my night away, don’t kill my dreams, don’t you dare steal the night.”

Monday, June 18, 2018

”Arlequine” de George Cornilă




Salutare Raid și bine v-am găsit la o nouă recenzie de carte. Azi vorbim despre unul din scriitorii care debutează la Crux Publishing și anume George Cornilă cu volumul său de povestiri scurte intitulat “Arlequine”. Am facut rost de roman de la Sci Fi Fest și este, până acum, cea mai bună carte pe care am citit-o anul acesta.

Având în vedere că o parte din cititori nu se aventurează către volumele de proză scurtă, ”Arlequine” ar putea constitui începutul pătrunderii acestora în lumea fascinantă a episoadelor iute trecătoare dar totuși pline de sensuri și stimulatoare ale imaginației ulterioare citirii textului.

Remarcăm de la început pasiunea autorului pentru mitologie și fantastic precum și pentru istoria locurilor din care iși adună inspirația și care îi pun în mișcare spiritul creativ. George Cornila este autorul mai multor romane printre care: ”Cu dinții strânși”, ”Miezul nopții în cartierul felinarelor stinse”precum și al seriei ”Regele Lupilor” cu volumele ”Toiagul de stejar”, ”Fierul Zeilor” și ”Povara coroanei”.

Ceea ce m-a impresionat la roman și la fiecare dintre povestiri este faptul că ai certitudinea constantă că din fiecare vei invața ceva nou despre un loc sau despre lucruri din cele mai diverse, precum și cealaltă certitudine, cum că autorul este mereu cu un pas înaintea ta în ceea ce privește nivelul de cunostințe, acesta reușind mereu să iți împartasească unul din secretele sale sau propriile cunoștințe despre lumea înconjurătoare. Pare că George Cornilă are în spatele fiecăriui episod povestit o activitate de strângere de informații minuțios organizată.

”Arlequine” este un roman pentru fanii lui Poe dar și pentru cei ai lui Mircea Eliade, scriitor a de a cărui atmosferă m-am bucurat de multe ori și pe care am regăsit-o și în povestirile scurte parcurse aici. Este de asemenea un roman pentru cei care se delecteaza cu H. P. Lovecraft și cu povestirile lui Oliviu Crâznic.

George Cornila creează foarte bine atât atmosfera de visare unde realul și fantasticul se întrepătrund precum și pe cea grea și întunecată, atmosferă în care răul pare a fi omniprezent deși nemanifestat încă.

Romanul are patru ”părți”, denumite sugestiv, potrivit cu povestirile pe care le conțin: ”Iezme”, ”Fiare”, ”Otrăvuri” și ”Lumi”.

Vă las pe voi să descoperiți o nouă lume fascinantă alături de un autor nou și să lăsați romanul să vă poarte pe căi întortocheate la granița dintre lumină și întuneric, dintre visare și realitate.

Volumul poate fi achizitionat de pe site-ul Crux Publishing urmând linkul de mai jos:


Capitanu’ vă urează lectură placută!

Friday, March 23, 2018

Despre ortodoxie si depresie



Salutare Raid si bine v-am gasit la un nou articol! A trecut ceva vreme de la ultima recenzie de carte, asa ca azi vom discuta despre un subiect care fie ma socheaza, fie dupa caz ma macina sau enerveaza total. Ce legatura ar putea avea depresia si ortodoxismul de multe ori prost inteles? Raspunsul este, una foarte stransa, una care in mare parte poate alimenta afectiunea mentionata mai sus sau o poate agrava in mod surprinzator.

De mentionat ca ortodoxismul prost inteles de mai sus nu are prea multe legaturi cu lumea moderna, nu se refera la credinta sau spiritualitate, personala sau nu. Acesta se intrepatrunde de obicei cu convingeri depasite, arhaice, chiar medievale, convingeri care pot afecta profund pe cineva care isi cauta o cale in viata si care in timpul acesta se confrunta cu depresia sau anxietatea.

Probabil cea mai nociva atitiudine pe care o promoveaza ortodoxia este aceea de a cauta ajutorul universal la biserica respectiv preot. Comparand un specialist cu un preot este usor de vazut diferenta extrema dintre cei doi, cel care activeaza in cadrul bisericii neavand de multe ori abbsolut nicio pregatire care sa il poata face capabil de a comunica cu o persoana care sufera de depresie. Se remarca aceeasi diferenta dintre discutia cu un om normal si un specialist, cea de-a doua fiind mult mai indicata in anumite cazuri.

Stigmatul in ceea ce priveste depresia joaca un rol important in agravarea starii celui care sufera de manifestarile acesteia. Prejudecatile sociale si asocierea depresiei cu o problema spirituala sau cu o indepartare de divinitate vor creste alienarea celui suferind precum si sentimentul de vina sau inutilitate. In cazul persoanelor cu o educatie precara, acestea ar putea incepe sa dea vina pe factori supranaturali in ceea ce priveste starile pe care le traiesc. Utilizand solutii “bisericesti” care nu furnizeaza niciun rezultat acestea se vor simti din ce in ce mai coplesite de problemele ridicate de depresie.

Accentul pus in principal pe vina, pe natura impura si necurata a oamenilor, pe inferioritatea acestora si pe imperfectiunile lor face din ortodoxie un set de valori care aproape ca nu pot coexista intr-un mod constructiv cu cineva care sufera de stari depresive. De asemenea influenta nociva a unui reprezentat al bisericii prost pregatit in relationarea cu oamenii poate accentua pericolele pe care le poate naste depresia. Discursurile extreme cu iz de propaganda, condamnarea umanitatii pe motive religioase, cultivarea ideii de inutilitate a sinelui si de nesemnificativ in raport cu un tablou mult mai larg sunt tot atatea atuitudini nocive pe care ortodoxia le arunca asupra cuiva care are deja destule probleme cu care se lupta.

Dincolo de a presupune ca spiritualitatea este inutila sau ca slujitorii bisericii ar avea doar un rol nociv, se remarca faptul ca intrepatrunderea dintre cele doua atitudini poate duce mai rapid la o viata normala decat acceptarea ideii de damnare spirituala avand ca unic rezultat manifestarea depresiei. Cu siguranta ca exista preoti care pot indruma oamenii catre cautarea de ajutor sau care pot oferi o conversatie pertinenta, insa acestia sunt rari iar persoanele fara o pregatire prealabila pot in principiu sa agraveze starea depresiva.

Lucruri de tinut minte la interactiunea cu ortodoxia sau ideile invechite:

1. Depresia nu este damnare divina. Dumnezeu are lucruri mai importante de facut decat sa-ti dea tie depresii.
2. Depresia nu are nicio legatura cu posesiunea demonica sau alte lucruri similare.
3. Preotii nu sunt pregatiti sa trateze depresia, fie ei tineri sau batrani, cu har sau fara.
4. Preotul nu este psihoterapeut.
5. Rudele, familia “credincioase(a)” sunt o piedica in fata tratarii depresiei in momentul in care acestea se opun contactarii unui specialist.
6. Psihoterapeutul nu te leaga si nici nu te inchide intr-o celula departe de societate, din contra.

In final o sa inchei cu indemnul de a fi liberi, fie ca aveti o latura spirituala sau nu, cautati ajutorul acolo unde acesta este cel mai potrivit pentru voi, si nu in cutumele unei societati arhaice.

Image copyright: Dawid Planeta

Sunday, January 21, 2018

Povestiri de la Marginea Realitatii - 2 de Dan Radoiu


Salutare Raid si bine v-am gasit la prima postare din 2018. Azi am ales sa vorbim despre un nou volum de proza scurta care apartine autorului Dan Radoiu. Acesta repreazinta “continuarea” volumului “Povestiri de la marginea realitatii 1” aparut de asemenea la Crux Publishing.
Ca si prima carte, continuarea povestirilor ne aduce din nou istorisiri memorabile, desi tematica celui de al doilea volum inclina mai mult spre ciudat si spre o atmosfera mai intunecata, aproximativ opusa celei cu care ne-am obisnuit.
         De departe cea mai remarcabila dintre povestiri este “Miruna” datorita extraordinarei constructii a personajului si datorita atmosferei constante de incordare care este mentinuta cu maiestrie de-a lungul intregii desfasurari a actiunii. “Miruna” este tipul de proza scurta pe care trebuie s-o citesti neaparat pentru a afla daca ti-a placut sau nu, parerile altor cititori nefind probabil deloc relevante pentru tine avand in vedere ca povestirea poate genera o multitudine de interpretari. Este probabil cea mai “dark” parte a volumului dar si cea mai plina de tensiune si cea mai interesanta.
         O povestire care combina atat fantasticul cat si macabrul este “Case cu dinti”, aceasta la randul ei fiind una dintre cele mai interesante episoade ale volumului. Metamorfoza dintre material si viu la care asistam este un element de fantastic rar intalnit si care cu siguranta va va captiva sau va va infiora.
          Revenind la elementul de umor care nu lipseste din carte, regasim aici o scurta poveste care ne duce cu gandul spre primele povestiri si anume “Aventurile unui demon ghinionist” care pe deaspura mai este numit si Flocea. Scurta scriere este savuroasa si amuzanta in stilul cu care Dan Radoiu ne-a obisnuit in cartile sale.
           Sperand ca v-am starnit interesul cu cele trei povestiri de mai sus, va las sa le descoperiti si pe celelalte pentru ca, da, mai sunt si altele care cu siguranta va vor impresiona si va vor starni imaginatia.
            Volumul poate fi comandat urmarind link-ul de mai jos:


          Cat despre mine, am ramas ca de obicei impresionat de imaginatia debordanta a lui Dan Radoiu, autorul care atunci cand iti prezinta o povestire noua te determina ca la randul tau sa incerci sa creezi si sa te auto provoci in ceea ce priveste propria imaginatie. Faptul ca unele dintre povestile lui sunt atat de scurte si totusi cu un mesaj puternic, fie el amuzant sau nu, te face sa iti imaginezi cum ar fi daca si tu ai incerca sa scrii, fie doar pentru time fie cu intentia de a iti imapartasi opera si cu altcineva.
               Cele doua volume din “Povestiri de la marginea realitatii” sunt volumele perfecte atat pentru calatorii cat si pentru o zi mohorata de mers la serviciu sau o dimineata relaxanta de stat in pat combinat cu lectura.

              Eu unul abia astept sa mai vad cu ce ne va mai bucura Dan Radoiu. Raidu da Pirati va ureaza lectura placuta!