Sunday, April 23, 2017

Jocul Necromantilor de Serban Andrei Mazilu




Salutare echipaj si bine v-am gasit la un nou articol despre carti. Azi va povestesc despre „Jocul Necromantilor” de Serban Andrei Mazilu, continuarea binecunoscutului roman de succes „Anotimpul Pumnalelor”.

In cazul in care credeati ca in arhipelagul Voss s-a lasat linistea si ca toata lumea va trai fericita pana la adanci batraneti, ei bine... v-ati inselat. Se pare ca poporul nu prea a invatat nimic din evenimentele trecute, astfel ca, din nou, acesta este pe cale sa-si gaseasca refugiul alaturi de o noua religie condusa de un alt personaj malefic si obsedat de putere si nemurire. Pe langa toate acestea, noul „conducator” promite celor care il urmeaza nici mai mult nici mai putin decat sus mentionata nemurire si invulnerabilitatea. Acesta este Turek, conducatorul cultului necromantilor, fiinta alimentata de puterea pactului cu demonii stravechi.

Cel de-al doilea roman se remarca prin scene mult mai grafice decat primul, cultul necromantilor punandu-si amprenta asupra societatii prin practicile lor bolnave si sangeroase. Portia de violenta care se regaseste insa in roman nu este doar un mod de a atrage atentia sau de a impresiona prin adaugarea de scene socante fara sens. Aceasta defineste exact ceea ce Turek vede in viitorul in care el este conducatorul suprem.

Ne vom intalni din nou cu personaje indragite ca Aendo si Jess dar si cu altele pe care nu va vi le voi dezvalui. Acestea vor evolua si vor duce suspansul romanului la cote maxime.

O scena magistrala pe care am intalnit-o in „Jocul Necromantilor” este discutia lui Aendo cu pastratorii echilibrului lumii, printre care se afla si atotprezentul Thanos. Vedem in aceasta scena niste zei imperfecti care au la randul lor planuri ascunse si urmeaza interese proprii. Totusi scopul principal ramane pastrarea unui echilibru relativ in lumile pe care acestia le patroneaza.

Dintre personaje, cele mai savuroase pentru mine au fost de departe Foxley si Akaba. Foxley revine ca suflet captiv in pumnalul lui Aendo, tinandu-i acestuia companie si ajutandu-l chiar in misiunile sale. Akaba apare ca unul din pastratorii echilibrului, fiinta supranaturala, un fel de zeu al violentei si furiei. El salasluieste in cea mai intunecata parte a creatiei si este vanator de demoni.

Va las pe voi sa descoperiti prin ce aventuri vor trebui sa treaca Aendo si restul pentru a incerca sa-i faca fata lui Turek si necromantilor si va garantez ca „Jocul Necromantilor” nu va va dezamagi absolut deloc.

Puteti achizitiona romanul de pe site-ul Crux Publishing:


Raidu’ va ureaza o zi frumoasa si lectura placuta!

Saturday, April 8, 2017

Impresii de lectura by Raidu' da Pirati




Ahoe echipaj! si bine v-am gasit la un nou articol. Probabil este prima data din istoria „Raidului” cand avem un articol scris in doua zile consecutive. Dupa ce v-am rugat sa ne dati motive de batut clopotu’ ala acum observ ca am ramas in urma cu ceea ce se intampla in lumea internauta a bloggerilor si autorilor de carte. Am vazut mentionat prin diverse locuri un „razboi” intre bloggeri si autori?... edituri? sau ceva de genul... Toate astea in timp ce de pe un portavion american zburau vreo 40 de nuci catre Siria. Cred ca am ratat un alt razboi aparent „mai important”...

Cand am vazut prima data formula aia cu „razboiul”, primul gand care mi-a venit in cap a fost: „Fereste-ma Doamne sau Satana de poporu’ roman, ca la scandal cu el insusi si alte activitati neconstructive, e pe primu’ loc.” Si chiar asa, de unde si pana unde o confruntare de asa proportii?

Mi-am cultivat simturile (as fi vrut sa nu fac asta), cu cateva articole ce aparent aveau in vedere subiectul mai sus mentionat. Nu stiu sigur dar cred ca am vazut ca, anumiti „bloggeri de carte”, se considerau critici literari. Ma traznit un ras legendar. Am stat multi ani pe un forum care se ocupa cu opera lui J.R.R. Tolkien. Acolo am vazut ce inseamna critica literara si credeti-ma, un profesor universitar la 60 de ani, din UK, te bate la fund, in 2 paragrafe, cu atata critica literara cata n-ai sa produci tu in 2000+ articole cu rezumate de carte citita.

Defectele principale ale oamenilor care se intituleaza bloggeri de carte sunt:

Faptul ca scriu la comanda si cateodata si prost sau extrem de prost.
Faptul ca fac rezumate.
Faptul ca se considera lectori, critici, doctoranzi etc.
Faptul ca sunt „piscotari”, cum se spune in presa, asteapta lucruri moca: carti, trafic, invitatii, promovare.

Am vazut bloguri in care corpul articolului era compus din doua paragrafe de rezumat si 90% din ceea ce scria pe spatele cartii sau din citate din text.

Am vazut si bloggeri care chiar au o pasiune pentru lectura, modesti si devoratori de cultura, ei evita cam din start toate defectele de mai sus.

Pe de alta parte am participat si la intrunirile autorilor de carte. Am vazut autori tineri sau mai putin tineri, devotati procesului creativ, deschisi catre cititor, presa si bloggeri. Am vazut autori care erau in spatele imaginii, doar oameni, dar oameni buni si drepti. Am vazut cum acestia acordau respectul meritat tuturor entitatilor cu care un scriitor intra in contact, editura, presa, colegi de breasla.

Am vazut insa si partea urata a unor astfel de adunari. Am vazut cum o mana de oameni incerca sa creeze iluzia unei elite, care in definitiv era inexistenta, scaldata intr-un limbaj de lemn si intr-o politete falsa si seaca asezonata cu un dispret general fata de orice si oricine nu era cooptat in respectiva halucinatie in care acestia traiau.

In ceea ce priveste cultura si arta ma pot decrara un hipiot ciudat, as vrea ca toata lumea sa se inteleaga, sa existe pace, chiar daca unele conflicte culturale alimenteaza progresul artistic. Conflictele culturale care au loc in grupuri mici insa, nu fac decat sa divizeze si in final sa distruga o comunitate culturala restransa. Si pana una alta, aici nici macar nu vorbim de conflicte de ordin cultural care ar putea naste noi curente.

Acestea fiind spuse, le urez tuturor celor care scriu, pe calculator sau cu mana, articole sau carti sau orice altceva care merita scris, cumpatare si o gandire care sa inglobeze mai mult decat proximitatea in care se afla.

Sursa imagine: Dreamstime.com

Friday, April 7, 2017

Pentru ce ar putea bate clopotul de neam prost de la Patriarhie





Ca tot vorbea toata lumea de el, ma gandeam ca, de ce sa nu expunem macar cateva idei. Oare pentru ce ar putea bate clopotul de neam prost, mare si scump, de la Patriarhie? Salutare echipaj si bine v-am gasit la un nou articol pe Raidu’ da Pirati!

Cu totii stim de ce bat clopotele.. Desigur pentru ca e o invazie, de obicei pe mare, de obicei de pirati. De-aia piratii si clopotele nu prea se au bine deloc.

Deci de ce ar putea bate clopotul Patriarhiei? Poate pentru:

Victimele din Colectiv renegate de biserica ortodoxa, prea mult timp dupa tragedie.
Pentru un popor falit.
Pentru sperantele noatre moarte.
Pentru dorinta unui trai mai bun intr-o tara „mai europeana”.
Pentru toti oamenii fara adapost care mor pe strazi in fiecare iarna.
Pentru toti oamenii care mor in spitale insalubre.
Pentru fericirea noastra a tuturor, decedata undeva, candva.
Pentru toti oamenii care comit suicidul si pentru linia anti suicid inexistenta.
Pentru toti batranii care mor de foame.
Pentru toate promisiunile pe care le-ai auzit vreodata cat ai trait aici.
Pentru toti oamenii extraordinari care au decis sa plece.
Pentru cultura.
Pentru arta.
Pentru bun gust.
Pentru 90% din bunatatea sau generozitatea umana.
Pentru copiii care traiesc o drama zilnic in scoli de tip penitenciar.
Pentru pietonii ucisi de soferi.
Pentru cei care mor din lipsa de medicamente.
Pentru fiecare milion pe care il face Preabucurosu’.
Pentru fiecare biserica ridicata in locul unui spital sau cinematograf, in locul unei scoli, gradinite sau sali de concerte.
Pentru umilinta de zi cu zi a oamenilor.
Pentru fiecare roman care nu poate pleca cu tot ce vrea cand merge la cumparaturi in piata sau hypermarket.
Pentru fiecare inmormantare la care un popa marcheaza 2000 sau 3000 de lei.
Pentru fiecare ora din viata pierduta intr-o birocratie infecta.
Pentru toti oamenii ramasi someri sau care sunt paznici cu doua facultati, sau macar una.
Pentru fiecare Mertan, Audi, BMW sau WW detinut de un popa.
Pentru fiecare spalat pe creier de BOR, viitor extremist.
Pentru ca intr-o tara din secolul 21 a indraznit sa existe Coalitia pentru „Familie”.
Pentru toate victimele talhariilor.
Pentru toate victimele violurilor.

Deci cine a spus ca este inutil sa aia asa clopot?... V-ati inselat! Colopotul poate sa bata continuu si probabil va avea nevoie de mentenanta regulata, ca’ motive sa bata are.

Raidu’ da Pirati, over and out!

Va asteptam totusi pe pagina de Facebook sau in sectiunea de comentarii ca sa adaugati motive. Sigur mai sunt o gramada!

Sursa Foto: Digi 24 / Fotograf: Daniele Fellin