Sunday, July 26, 2015

Cateva ponturi despre cum ca ai avea ceva probleme cu mediul virtual

Acesta se doreste a fi un articol care sa atraga atentia oamenilor cum ca in afara de display si o fereastra, chiar mai exista si altceva in lumea reala. In lumea aia urata de care noi fugim pentru ca ne refugiem in display-ul cu fereastra, mai exista si interactiune interumana, mai exista locuri de vazut, destinatii de calatorie, locuri in care sa te plimbi sau sa te distrezi, doar pentru ca „de-aia”, pentru ca poti.

Si eu sunt gamer, pasionat de tehnologie, pasionat de internet, pasionat de reparat software, pasionat de fotografie digitala (si aia iti cere timp la PC)... si totusi, nu ma regasesc in cele de mai jos. Ponturile sunt facute pentru a descrie starea de dependenta de online la nivelul in care poti ajunge sa te depaseasca o situatie reala. Multi oameni probabil se gasesc acolo iar cand trezirea are loc prea tarziu s-ar putea ca persoana in cauza sa descopere, ori cat de mult i-a luat sa se trezeasca, ori cat de gol este imprejur atunci cand display-ul si fereastra nu mai functioneaza...

Ponturile:

Daca atunci cand scapi de la serviciu sau atunci cand esti in concediu sau in orice alt moment liber al vietii tale stai si vorbesti doar pe internet, atunci e o problema.

Daca oamenii pe care te poti baza si care sunt cei mai aproapiati de tine, sunt doar prieteni virtuali cu care nu te-ai vazut niciodata, oricat de aproape sau departe ar fi ei, atunci e o problema.

Daca ai o relatie pur virtuala pe care nu urmaresti sa o faci sa evolueze in una reala, atunci e o problema.

Daca alegi inevitabil mediul online in detrimentul interactiunii, iesitului din casa, vorbitului cu o persoana cu care poti avea contact... atunci din nou e o problema.

Daca iti faci prieteni online si totusi atunci cand apare ocazia sa-i vezi in viata reala, nu vrei... atunci apare din nou o problema.

Daca uiti de tot in fata calculatorului, fara sa fii la munca, daca uiti sa mananci, sa bei apa, sa dormi, pierzi notiunea timpului, pierzi evenimente importante... atunci e o problema.

Daca relatiile din viata reala, fie ele intime sau doar de prietenie, sunt afectate de timpul tau in online, inseamna ca pe undeva pe acolo, e o problema.

Daca dezvolti o anxietate ca vei ramane deconectat din online (gen cade internetul, se strica terminalul, iti iei terminale de rezerva...) atunci ai o problema.

Nu uita ca prin internet poti sa iti faci prieteni noi, poti sa inveti lucruri care iti vor dezvolta o cariera solida, poti sa ai o relatie si poti sa cunosti in fiecare zi oameni noi, insa fara elementul lumii reale, mediul online devine o capcana fara iesire.

Singurul sfat valabil pe care cineva il poate da din afara este sa incerci sa vezi si altceva in afara de online, si sa te trezesti inainte ca lumea din jurul tau sa para foarte goala si foarte „inainte” fata de tine... Mediul online si tehnica sunt parte din viata noastra si vor fi mereu, insa niciodata tehnica nu a reusit sa faca sclavi din oameni fara voia acestora.


Capitanu’ va saluta si va ureaza o seara frumoasa!

Sunday, July 5, 2015

Draga postacule de citate motivationale, esti trist...

Draga postacule, nu iti atribui aceasta denumire ca pe o insulta... e greu sa gasesti un termen in romana, postator, postist, postar... parca toate suna urat. Oricum tu stii ce faci, tu postezi imagini sau text cu rol motivational, ne umpli apoteotic wall-urile cu porcarii optimiste, cu curcubee roz si fotografii reusite stricate de textul suprapus peste ele. O fotografie face cat o mie de cuvinte insa textul suprapus peste ea, nu. Tu esti aceeasi persoana care atunci cand este abordata este mereu aparent fericita si de asemenea te declari foarte deranjat/a de faptul ca altii isi permit sa-si perceapa problemele din viata, ca isi permit sa gandeasca realist sau mai rau sa nu pluteasca undeva pe un norisor al perfectiunii.

Tu draga postacule esti ala sau aia care vezi “jumatatea plina”, replica ce denota cliseismul netarmurit. Te invit sa vezi jumatatea plina a recipientului cu apa atunci cand te pierzi in desert sau pe o insula in mijlocul oceanului. Sa stii ca apa din mare nu se bea... asa ca degeaba vei sta sa gandesti pozitiv cum de fapt esti inconjurat de apa si de fapt nu ti-e sete. Apa de mare e o iluzie la fel de letala ca si atitudinea ta, o inghiti si mori... subit, fara drept de apel. La fel cum tu inghiti porcariile pe care le citesti pe Facebooku’ lu’ Teo sau PopTamas asa si cu apa sarata, te ucide la un moment dat, fara sa iti dai seama.

Sa stii ca imbatatul tau cu apa rece nu prinde la nimeni. Esti de asemenea cea mai lipsita de empatie persoana, mai lipsita de empatie decat un bogatas de pe Wall Street. Avand in vedere ca traiesti in lumea ta perfecta nu vei putea niciodata intelege suferinta celui din vecinatatea ta. Vei tranti replici ca:

- trebuie sa fii tare;
- nu e sfarsitul lumii;
- daca iti spui problemele tale prietenilor acestia te vor parasi, toti;
- nu trebuie sa arati niciodata ce simti;
- karma/soarta/Universul/Dumnezeu o sa te rasplateasca daca astepti.

Draga ganditorule pozitiv si in acelasi timp postac de motivationale, esti un om trist pentru ca nu vei intelege niciodata notiunea de prietenie, esti un om trist pentru ca nu vei intelege o relatie si cu ocazia asta niciun fel de relatie interumana. Esti un om trist pentru ca, la fel ca unui psihopat, iti lipseste empatia, si nu stii de ce, pentru ca nu stii ce e. Esti probabil persoana pe care oamenii s-ar baza ultima, ultima dintr-o lunga lista. Esti de asemenea omul caruia toti ii vor prezenta o lume perfecta care sa corespunda cu a lui, niciodata lumea reala sau versiunea reala a situatiei. Ceea ce creezi, aia ai. Lumea se va feri sa-ti strice falsa liniste interioara.

Tu, cel auto educat si motivat esti omul care dispretuieste cel mai mult munca si efortul, pentru ca te bazezi mereu pe noroc, pe karma, si tu crezi ca Universul este drept cand toti ceilalti stim ca nu e asa. Toti stim ca trebuie sa muncim ca sa obtinem ceva numai tu ne contrazici cu aberatii karmice si dreptate universala...

Ti-ai imaginat vreodata draga ganditorule pozitiv ca esti cea mai expusa persoana situatiei de a ajunge ca cei pe care ii urasti, de care scapi ca de un balast care iti strica zenul? Persoanele “toxice” din jurul tau, oameni normali, cu mai multe sau mai putine probleme, oameni imperfecti fix pentru ca sunt oameni, nu iti vor da prea multa atentie cand viata te va dezamagi, cand vei vedea ca ai asteptat in van dreptatea karmica. Ei stiau deja ca tu vei ajunge acolo dar din cauza arogantei tale nu vor fi inclinati sa-ti ofere ajutorul atunci cand si tu ai un moment in care cazi, pentru ca te considerai superior iar acum te lasa sa gusti si tu din ceea ce primeau oamenii de rand...

Sa stii draga sustinatorule al orice are in constructie cuvantul “motivational” ca atunci cand oamenii normali iti vad statusurile ei nu se inveselesc se intristeaza, pentru ca acestea le aduc aminte de problemele lor, pentru ca tu nu ai dreptul sa le amintesti de ele prin crizele tale subite de postari. Ar trebui sa taci iar daca vrei neaparat sa-si vezi citatele scrise undeva, lipeste-ti-le pe pereti in propria casa. Cand vei considera ca aceasta activitate e un dezastru vei cedea cat de satui sunt ceilalti sa-ti asculte optimismul patologic bagat pe gat.

Optimismul este de mai multe felori, optimismul prostilor si naivilor si optimismul real care tine cont de toti factorii vietii. Optimism inseamna sa-i spui cuiva ca nu isi va gasi iubirea vietii intr-un loc anume nu sa-l minti ca daca asteapta aceasta va veni subit pentru ca “trebuie”. Prostia patologica trebuie deosebita de optimism... naivitatea patologica de asemenea...

In final draga postacule fa o incercare, incearca sa te gandesti cati oameni faci fericiti cu postarea sau sfaturile tale si pe cati ii faci nefericiti. Chiar te crezi vreun fel de supraom care are dreptul sa isi bata joc de toata lumea prin ocuparea spatiului online sau conversational cu prostii sinistre? Noi credem ca nu, si sincer in ochii nostri vei ramane un ridicol, un arogant, un om desprins de realitate in care nu vom avea niciodata incredere, pentru ca noi astia fara citate motivationale suntem oameni, pe cand tu esti un defect rezultat din naivitate. Fii optimist “destept” nu patologic...


Capitanu’ va saluta si va ureaza o seara frumoasa!