Thursday, December 24, 2015

Sarbatori Fericite din partea Raidului, si sfaturi...





Salutare! Raidu’ da Pirati va ureaza Sarbatori Fericite si read on! ca de obicei!

Dupa cum stiti, urmeaza perioada sarbatorilor, perioada aia in care ai timp sa citesti, sa bei, sa te uiti la filme, sa-ti iei concediu’ ala pe care l-ai ratat tot anu sau sa mergi la munca gandindu-te cat mai e pana ajungi acasa si jefuiesti sistematic frigidere. (Yuummm!!)
De-a lungul timpului, prin strategii cretine de marketing si ingustarea la minte a lumii, Craciunul a devenit un prilej obligatoriu de bucurie. Toata lumea iti canta la radio in colinde cum ca nimeni nu e singur de Craciun, cum ca ar trebui sa fii ba cu familia ba cu iubirea vietii undeva langa um brad desfacand cadouri si asteptandu-l pe Mosu’.
Avand in vedere ca obligatiile de orice fel nu aduc bucurie, si obligatia de a fi fericit produce exact nefericirea. Oriunde v-ati afla, daca acolo langa voi nu se afla iubierea vietii, daca acasa in familie atmosfera e de rahat sau o suportati din obligatie, amintiti-va ca NIMIC NU TREBUIE! Nu trebuie sa fii fericit, nu trebuie sa fii trist, nu trebuie sa fii cu cineva, nu trebuie sa fie toata lumea fericita in jur, nu trebuie neaparat sa nu fii singur, nu trebuie neaparat nici macar sa sarbatoresti perioada asta (poate chiar esti budist sau Asatru, poate vrei in Valhalla, poate..). Imaginati-va intotdeauna ca un singur lucru este important si anume libertatea de a alege si ca nimic din ce e urlat pe la TV sau prin publicitati NU TREBUIE. Oricum faza cu “Trebuie” e o mare bagare pe gat a diverselor elemente fara de care niste oameni instabili si neadaptati la realitate ar scapa de sub control si ar lua-o razna.
Sunteti cu totii liberi in perioada asta la fel ca si in tot timpul anului, sa nu uitam asta pentru ca acesta este singurul mod de a fi fericit de sarbatori si nu numai acum.
Daca nu ai pe nimeni go have a beer with friends sau go have a beer, daca acasa nu te simti acasa iesi si cauta locul in care ai acel sentiment, daca vrei sa te dai cu parapanta sau sa faci bunjee jumping in ajun in loc sa impodobesti bradul, do that. Ideea principala e sa fii liber si fericit cu ceea ce faci iar ceea ce faci sa fie alegerea ta.
Pentru ca pana una alta... ceea ce aveau piratii in afara de picioare lipsa, scorbut, sifilis si come alcoolice era LIBERTATEA, si asta compensa pentru toate cele de mai sus.

Sarbatori fericite echipaj si acoliti! Have a rum and a dose of freedom! Arrrrr!

Wednesday, December 23, 2015

"Povestiri de la marginea realitatii" de Dan Radoiu



Marturisesc, placerea mea sunt romanele, carti de cel putin 300 de pagini, cu zeci de personaje incat am nevoie de notite sau Wikipedia in timp ce citesc. De ce ma feresc de un volum de short-stories uneori nu stiu nici eu, caci autori precum O.Henry, A.C.Doyle si Alice Munro mi-au dovedit ca si acestea sunt la fel de valoroare si marete precum un tom romanesc. La aceasta lista de autori il adaug si pe Dan Radoiu, ale carui “Povestiri de la marginea realitatii” le-am devorat. Fix asa. Precum Saturn copiii lui.

Ca imagine generala, intrigile de cele mai multe ori sunt intamplari sau obiecte atat de banale incat ai aceeasi senzatie precum in fata artei moderne, ca ai fi putut crea si tu asa ceva. Dar nu ai facut-o, din pacate. Autorul iti ofera totusi sansa asta chiar la final de carte. Insa nu acesta este motivul pentru care merita sa parcurgi volumul galopand de la inceput la final. Sa citesti fiecare poveste este o aventura pentru sufletul tau. Aici te sperii, aici razi, aici ramai pe ganduri sau chiar nedumerit putin (mai mult).

Autorul are o imaginatie nesfarsita, parca isi scoate ideile dintr-o palarie de magician si partea exceptional este faptul ca nimic nu pare tras de par, totul este povestit de asa maniera incat pare veridic oricat de grotesc ar fi. Poate in subteranul metroului chiar poti da peste un strigoi si in pictura unui barbat strain poti regasi chipul cuprins de agonie al iubitei pe care ai parasit-o in prapastie pentru a cauta ajutor (chipurile). Fara sa vrei, vei multe povestiri cu o senzatie tematoare, un mic soc electric ce se va intinde din zona coastelor catre gat. Iar cand intelegi de unde vine aceasta senzatie, pasind pe ultimele randuri ale povestirii parca nu iti vine sa te misti pentru a nu te trezi cumva chiar tu intr-o asemenea intamplare precum cea pe care tocmai ai lecturat-o.

Unele povestiri impresioneaza prin cuprins, iar aici ma gandesc la “Blestem in subteran”, “Sifonierul preotesei”, ambele povesti complexe cu personaje memorabile. Altele te zgaltaie la final, pufnind in ras sau cu un tremor de frica. Cine ar fi crezut ca destinul Spanului putea lua o asemenea turnura? (Pentru lamuriri a se citi “Spanul, peria si auditia”). “Un metru obzeci pe tocuri” este picatura de naturalism care iti va strange stomacul de tristete si furie in fata nedreptatii, iar “In putul liftului” cred ca poate fi episod din Twilight Zone, la fel ca si “Pictorul, prapastia si telefonul cu manivela”. 

Cu fiecare poveste parca nu ai de ales, te lasi purtat de mana prin labirintul firului narativ, curios precum un copil, atras de aparenta obscuritatea a subiectului, cautand substratul. Patrunde in universul lui Dan Radoiu, nu vei mai privi lucrurile din jurul tau la fel, nici macar propria chiuveta.

Monday, December 21, 2015

“Pangeea, Toamna” de Razvan T. Coloja




Capitanu’ va saluta si va invita sa savurati o noua lectura! De data aceasta este vorba despre “Pangeea, Toamna” de Razvan T. Coloja, roman transgressive aparut la editura Crux Publishing. Dupa cum sunteti obisnuiti, vom poposi mai mult asupra altor aspecte decat acela al explicarii actiunii pas cu pas, astfel, nestricand placerea cititorului de a se afunda in firul narativ.
Pangeea debuteaza introducandu-ne exact in locul de unde volumul isi ia titlul, Pangeea, o “colonie” de artisti neintelesi si diferiti, o enclava a artei exprimata in cele mai diverse feluri. Protagonistul nostru, un scriitor a carui inspiratie nu se poate manifesta, paseste in Pangeea cu scopul de a-si recapata darul caracteristic artei sale. Aici va intalni o multitudine de personaje excentrice, artisti mai mult sau mai putin de succes, cu mai multa sau mai putina inspiratie. Locuitorii Pangei sunt persoane devorate de angoase si framantari interne care contribuie la manifestarea spiritului lor artistic.
Pangeea este, in acelsi timp, o bucata din realitate, pe care o poti dibui cu tentaculele imaginatiei, nesigur, caci in atmosfera cu iz oniric, zgomote si voci si gesturi sunt mai degraba sugerate, decat turnate in piele si timpan. Si totusi Pangeea te atrage din realitatea cu zgomot de masini si claxoane intr-o incapere neaerisita, luminata de un bec dezgolit, in miros de tempera, fum de tigara, grafit, de vechi, de atemporalitate, inghite pe nevazute tot ce-i in jurul tau.
Actiunea romanului se desfasoara lenes, psihedelic, precum tarasul unui melc ce lasa in urma o dara de-un colorit anarhic. Personajul principal, anonimul care sufera de un writer’s block atroce, ajunge in Pangeea la recomandarea unui prieten al unui prieten.
Firul epic este firav, dar acesta este un roman pe care il citesti cu o senzatie crescanda de high calm, iar nu cu sufletul la gura. Purtat de poezia in proza, descopera Pangeea, lume a artistilor cu aceleasi probleme, dileme, nesiguranta si neimpliniri precum colegii de breasla din alte vremuri. Personajele, fantomatice, sunt nume, sunt maini ce fumeaza, mangaie, creeaza, sunt actori meniti sa ajute scriitorul aflat la ananghie.
Pangeea ne introduce in viata de zi cu zi a oricarui artist framantat de problema eterna a gasirii inspiratiei in cotidian, a demararii creatiei intr-o lume monotona si lipsita de cele mai multe ori de elementul artistic.
Subiectul romanului dar si modul de constructie este diferit fata de cel cu care eram obisnuiti in romanul analizat precedent si anume „Soldati ai Terebentinei”, roman care a ramas inca in topul preferintelor mele. Acest lucru ne arata faptul ca autorul reuseste sa ne captiveze in moduri diferite si ca, urmarea fix a aceeasi retete a succesului nu este intotdeauna calea cea mai buna de urmat.
Acestea fiind spuse, va invitam sa va aventurati in lumea Pangeei si sa descoperiti personajele si cele mai adanci sentimente sau temeri ale acestora.


Un review realizat de Capitanu’ in colaborare cu Miliana Chipaila  careia ii multumim pentru minunata contributie.

                Capitanu va saluta si va invita la lectura! Arr!

Sunday, November 22, 2015

Povestiri de la marginea realitatii de Dan Radoiu





Salutare echipaj! Azi vorbim despre o alta carte aparuta la Crux Publishing si anume „Povestiri de la marginea realitatii” de Dan Radoiu. Trebuie mentionat de la inceput ca aceasta carte este perfecta pentru o lectura relaxata, casual, o lectura amuzanta si in acelasi timp misterioasa, ciudata, umoristica dar si serioasa pe alocuri.
Volumul, dupa cum sugereaza si titulul, este compus din mai multe povestiri. Acestea trateaza subiecte ca un strigoi care a ajuns locatar permanent al metroului din Bucuresti din cauza unui blestem, un djin alcoolic, un sot criminal obsedat de misterul unui sifonier, o statuie de lemn care fura prajituri precum si un cuplu care isi traieste povestea de dragoste intr-un spatiu atemporal.
Pot spune ca lectura volumului a fost una usoara amuzanta si nu in ultimul rand captivanta. Cartea se citeste repede, nu duce lipsa de cursivitate si imersiune si in acelasi timp iti imprima in minte niste motive foarte interesante precum si, catre sfarsit, dorinta de a intocmi la randul tau o povestire scurta si amuzanta sau ciudata.
Prima povestire, „Blestem in subteran”, si cea mai lunga, este un amalgam de fantastic care se intretaie cu realitatea, o combinatie ce aduce aminte de stilul lui Neil Gaiman. Aceasta este pe alocuri horror si sangeroasa dar pastreaza tonul general al volumului. „Jobenul Galben” mi-a placut extrem de mult datorita atemporalitatii si misterului prezente in ea. „Ginny” este o parodie cu un djin alcoolic si o dorinta arzatoare. „Dincolo de aparente” si ”Un metru optzeci pe tocuri” sunt deja doua povestiri scurte „seriose” si cu un mesaj puternic, doua povestiri care mi-au placut enorm si care m-au impresionat foarte mult. „Sifonierul Preotesei” este o poveste cu niste personaje extraordinar realizate.
Pe restul va las sa le descoperiti voi si, avand in vedere ca nu mi-a placut niciodata sa stric placerea lecturii povestind plotul si cartea in sine, voi furniza doar aceste detalii despre continutul cartii.
Pot sa spun ca prin volumul de fata am redescoperit placerea de a citi povestiri scurte iar stilul specific al lui Dan Radoiu da volumului un aer unic. Dan Radoiu este de asemenea gazda amuzanta si antrenanta a atelierelor creative organizate de editura Crux, ateliere care au mai fost prezentate pe Raid.
In final va urez lectura placuta daca v-ati hotarat sa achizitionati volumul si va sfatuiesc sa-l incercati daca abia ati aflat de el din acest articol.
Capitanu’ va ureaza o seara faina!

Saturday, September 26, 2015

Oamenii, Internetu’ si Baru’



Cetatean intamplator, speranta ca oamenii inca sunt normali: 20%, speranta ca oamenii inca sunt comunicativi: 15%, speranta ca oamenii ies afara sa ia aer in loc sa stea pe Facebook si in MMO-uri: 5%, speranta ca oamenii isi exprima inca sentimentele fara SMS, e-mail si Facebook: 0% :

Mergi de nebun spre oras dupa ce pleci de acasa si speri ca pe drum o sa gasesti raspunsul la zece mii de intrebari, in drumu ala spre metrou, mai lung sau mai scurt. Si speri ca o sa afli de ce “astia” au uitat de tine, de ce aia a zis ca s-a plictisit si era oare doar paranoia ta ca plictiseala ei a coincis cu faptul ca “äla” s-a intamplat sa aiba vreo 3 masini si cateva milioane de euro. Pana una alta tu ai fost primu cu ea... e putin ciudat sa crezi ca nu conteaza... In timpul asta Universul rade si cu un scuipat dens aruncat spre tine se gandeste: “Idealism... nimic nu conteaza”. Si tu nu stii ce gandeste el...

Si ajungi la metrou, si in drum spre el te ia muzica de cap, si uiti de ganduri, si iti imaginezi cum o sa cuceresti lumea printr-o revolutie in care o sa-i elimini pe toti bogatanii, pe toti depravatii, pe toti tiranii, pe toti imbecilizatii, pe toti mediocrii, pe toti falsii si superficialii. Si apoi dupa ce muzica se termina tu te intorci in lume, dai iar de ei, si ai parca o placere nemarginita sa le pocnesti una in fata sau macar sa le tragi o injuratura, tare s-o auda, sa-i scoata din rutina, sa vada ca nesiguranta si frica pot tasni de undeva si pentru ei.

Si te intrebi cum de tipa pe care ai cunoscut-o aseara se simte mai bine intr-o lume creata intr-un joc pe care l-ai jucat si tu. Iti place jocul la randul tau si lumea din el si libertatea, dar revii, de placere, si la lumea reala, oricat de patata si mizerabila ar fi realitatea ei. Pentru ca undeva acolo, in jegul care inghite tot, exista enclave cu oameni care merita o vorba nemijlocita de internet, un sentiment sincer fara smiley-uri dupa el.

Si te intrebi iar de ce acum ceva vreme toti tineau la tine, toti oamenii din jurul tau, din jurul mesei, din jurul tau cand mergeai. Acum rar daca mai exista vreunul in peisaj. Telefoanele sunt rare, conversatia vesela e rara, conversatia despre probleme e rara. Sufletul lor e inchis mai rau decat Pentagonul... Cu tristete, iti dai seama in timp ca probabil nimanui nu ii mai pasa asa de tare de pretenie, de cuvinte. Avem Facebook, viata noastra e in fata monitorului, am depasit pasionatii de tehnologie si Internet si ne-am transformat intr-o armata de NIMIC.

Si relatiile devin un contract la baza carora sta doar logica, rece si exacta. Iesim de doua ori, nu facem asta nu facem cealalta, nu ne aratam relatia in public, dovezile de afectiune care nu au legatura cu partea materiala nu trebuie sa existe, oricum ar fi compasiunea sau dragostea se subanteleg din NIMIC...

Daca vrei sa fii sanatos in utopia realitate trebuie sa te retragi si sa uiti. Pentru asta exista sali speciale care doar cateodata devin locuri in care poti sa scapi de robotii-oameni din jur. Enclavele pot fi intr-un bar sau la un festival, locuri in care vezi oameni, oameni care uimitor, vorbesc, traiesc, asculta muzica, fac muzica, canta, urla la societate si la Universul peste care arunca rahat si ura in cantitati industriale. Si chiar si nenorocitul ala de Univers se inspaimanta cateodata si incepe sa abata ploi asupra nebunilor care ii sfideaza legile. Dar nebunii stau si urla si il combat si pentru un moment Universul se caca pe el de groaza. Daca toti or sa ajunga nebuni?......

Si te uiti in jur si sufletul tau are o alta cadenta decat muzica din bar care strabate incet sonoritati de mijloc de zi. Si te enervezi si te ridici cu greu si le spui sa schimbe dracului porcaria aia pe ceva mai “bun”, mai ritmat, mai apropiat de haosul din interior, ceva care sa aiba aceeasi cadenta cu haosul si sa-l calmeze la un moment dat. Te uiti la restu’ cum se lasa cuprinsi de ganduri si euforii ascunse si bei din bere, din apa, din cafea si incerci sa uiti ca esti captiv in Univers alaturi de niste roboti fara sentimente, cablati la un server...

Si daca serverul cade atunci ce?... Nu exista niciun mantuitor sub forma de server sau dotat cu sloturi pentru hard disk si nici unul care sa faca backup. Viata voastra a murit, odata cu serverul...