Ba! Da de ce sa sacrifici un copil in tara asta?

Salutare si bine va-m gasit la un nou articol! Titlul o sa va lase putin confuzi sau o sa va trezeasca curiozitatea, nu stiu... Asa ca trec la cele 10 argumente contra la a naste un copil in Romania sau cele zece etape in viata lui, luati-le cum doriti.

1.  Inainte sa-l nasti gandeste-te ca e ca si cand ti-ai mai aduce o persoana in casa. Asa-i ca da cu minus la alea 900, 1000 de RON? Da cu cel mai mare minus. In afara de “a exista” are nevoie si sa traiasca, sa fie fericit, nu sa auda mereu placa cu “nu putem ca n-avem bani”. Altfel va creste la fel ca multi altii trist si inrait de o tara fara speranta.

2. Esti sigur/a ca vrei sa se nasca intr-un spital de pe aici? Daca nu e ceva clinica privata probabil o sa aiba noroc daca ajunge sa iasa intreg din spitalul respectiv. Si nu pentru ca medicii sunt aia rai si spagari carora nu le pasa ci pentru ca, vezi tu, medici nu prea mai sunt, si nici oameni calificati corespunzator.

3. Sa zicem ca, intr-un fel, apare si copilul. Acum vine partea aia in care trebuie sa-l dai cuiva sa aiba grija de el. Faptul ca tu vei avea timp de el dupa alea 9-12 ore de munca e doar o utopie idealista. Daca ai parinti misto, poate creste fericit. Daca nu, o sa aiba sechele de diverse feluri. Daca il dai la ceva gradinita de stat din nou ai ucis un suflet. Nu cred ca te-ai gandit vreodata ca va ajunge pe mana unor psihopate plictisite de viata care urla indeajuns de tare incat pot sa asurzeasca si un om matur, care abuzeaza copiii sau care ii trateaza ca pe detinuti.

4. Dupa sechelele alea din gradinita urmeaza scoala, penitenciarul numarul doi din viata. Daca pana la varsta asta copilul nu a ajuns ceva gen spaima neintegrata a tuturor, sigur va avea zile grele in scoala, asta daca nu e in postura in care, el, la randul sau va traumatiza ireversibil alte suflete pierdute in sistem. Va avea parte de profesori comunisti, educatie echivalenta cu ringul de box, o gramada de interdictii si nicio satisfactie. Nu va invata nimic relevant pentru piata muncii si se va trezi parasutat in liceu.

5. Al treilea penitenciar al vietii. Acum serios, pana si prin filmele americane mai vezi care e faza prin licee. Numai ca sa nu-ti imaginezi ca aici e la fel, nu, e mai rau. Totul va fi asortat perfect cu triada inutila de invatat mult, prost si fara rost, 99% din obligatie si 1% poate din placere. Oamenii vor fi aceiasi detinuti inraiti in celelalte forme de invatamant ale sistemului.

6. Probabil la varsta facultatii deja l-ai pierdut, dupa ani intregi de traume si privatiuni ale unui sistem mizerabil si bolnav copilul tau nu mai poate zambi prea des si este pe calea transformarii intr-un cetatean integrat, trist si fara speranta sau cu o dorinta arzatoare de a pleca dracului din tara cu orice pret. Probabil va si reusi si in momentul ala iti vei da seama ca idealul tau de familie din 3 persoane este de fapt o utopie.

7. In cazul in care va ramane in tara, bataia de joc de pe piata muncii il va rapune intr-un final, va ajunge un om cu o cariera impusa intr-un loc in care nu va simti niciodata ca apartine de ceva.  Sunt rari oamenii care ajung sa le placa ceea ce fac, si mai rari cei care fac ceea ce le place.

8. De ce ai vrea sa-ti nasti copilul intr-o tara care isi canta cu un zambet amar pe buze imnul national al caderii... Mai stii melodia aia de la Parazitii? “Autodistrugere”, fix pe tonu’ ala functioneaza totul aici.

9. Daca esti macar putin sanatos nu vrei sa ajungi sa creezi dintr-o fiinta umana ori un psihopat ori un depresiv cu tendinte suicidare.

10. Ai vazut deja ca nimeni nu vrea sa fie bine. Romania se vrea cat mai lipsita de valoare, de cultura sau arta, de orice activitate asociata cu frumusetea spiritului uman. Ce-o sa-i spui lu fie-tu sau fie-ta cand o sa-i vezi ca se rup pe manele si cand o sa-ti spuna ca vor si ei sa faca ceva ca sa se ajunga?...

Raidu da Pirati over and out!

Despre arme si autoaparare

Ahoy! si bine v-am gasit la un nou articol pe Raidu’ da Pirati! Azi nu o sa vorbim despre carti iar titlul postarii pare mult prea serios... rezulta ca ne distram, pentru ca nu mereu trebuie sa luam viata in serios.

Asa ca m-am gandit, asa de unu’ singur, cam cum sta faza asta cu autoapararea si armele in diverse tari. Si mi-a iesit ce avem mai jos, cu mentiunea ca “ea” este o arma si nu alte lucruri pe care vi le-ati putea imagina voi cu mintile voastre vinovate de pirati.

Privind armele, in diverse tari:

America: Toata lumea incearca sa aiba una mai mare. Toti se dau mari ca au una mai mare. Considera ca e dreptul lor sa aiba una mai mare.

Romania: Ce-i aia? Mie nu mi se-ntampla asa ceva domle!

Germania: O au pe cea mai mare doar daca izbucneste vreun razboi mondial din dorinta de a demonstra ca e mai mare decat a Poloniei, Europei si Mapamondului. Cel care vrea sa arate ca e mai mare o are de fapt mica.

Elvetia:  Niciuna nu e cea mai mare, sunt perfect egale si neutre.

Finlanda: Fiecare o are mare dar o tine ascunsa pana la momentul potrivit.

Mexic: Toti au si mari si mici si le folosesc intens.

Rusia: Toti o au mare insa este stabilit prin consens ca tot a lui Putin e mai mare.

Japonia: E mare, merge pe baterii cu litiu si e robotica.

China: Mica rau, necunoscuta in afara, cea mai mare cand e descrisa de un membru al Partidului Comunist.

Franta: Cine stie...

Anglia: Se face cea mai mare doar la nevoie. Singurii care o au pe cea mai mica sunt politistii.

Irlanda: Mai toti o au pe cea mai mare, din nou exceptand politia care e ingrijorata ca o are pe cea mai mica si ca asta nu se intampla in Anglia.

Africa: Nu o are deloc mare insa conduce detasat in alte clasamente care implica marimea.

Canada: O are mare doar daca vrea.

Irak: Nimeni n-o are mare insa toti o folosesc gresit.

Sperand ca v-am starnit imaginatia si macar un zambet, va las cu promisiunea ca next time o sa avem un text mai serios si toate cele. Toate cele prezentate mai sus sunt un pamflet iar cine se supara trebuie sa isi alimenteze rezervorul cu simtul umorului.

Capitanu’ va saluta si va ureaza o seara fun!

Ecouri din Tenebre de Rodica Bretin

Salut si bine v-am gasit la prima postare de pe Raid din 2017.  La inceputul noului an, am avut nespusa placere sa termin de citit “Ecouri din Tenebre”, romanul Rodicai Bretin aparut la editura Crux Publishing. Avand in vedere ca am aflat dinainte ca volumul are ca subiect fenomenele paranormale, m-am grabit sa ma pierd printre povestirile Rodicai si nu mi-a parut rau, asta pentru ca am descoperit o carte care trateaza problematica de mai sus, scrisa exact asa cum ar trebui, adica incluzand si incercari de explicare in mod stiintific a fenomenelor prezentate.

Rodica Bretin ne prezinta pe larg o istorie a fenomenelor paranormale precum si aparitia mediumilor in istorie dupa ridicarea intunericului asociat Inchizitiei care suprima orice fel de incercare de studiu al intamplarilor neobisnuite. Avem parte de o expunere a tuturor fenomenelor incadrate ca paranormale precum si de o prezentare a cazurilor definitorii pentru acestea. Spre final vom descoperi cateva cazuri prezentate sub forma unor povestiri in care este necesara protejarea identitatii persoanelor implicate, acestea fiind persoane reale, iar intamplarile, recente.

Ceea ce este extraordinar la volumul de fata este modul in care este tratat subiectul. Nu avem parte de fabulatii sau de opinii subiective si nici de exagerari care fac multe volume din gen sa cada intr-un ridicol care contribuie la luarea in deradere a unor fenomene atat de fascinante. Rodica Bretin analizeaza atat stiintific cat si spiritual fiecare marturie si fiecare aspect, reusind sa ne ofere o parere pertinenta in ceea ce priveste intamplarile documentate.

Volumul in sine nu poate fi rezumat iar orice rezumat intr-o recenzie este inutil de la inceput asa ca va las pe voi sa descoperiti cartea si sa faceti o calatorie palpitanta in lumea fenomenelor greu sau chiar imposibil de explicat. Unul din paragrafele de pe spatele cartii, scris chiar de autoare reflecta obiectiv scopul volumului: “In ansamblul ei, “Ecouri din Tenebre” nu isi propune sa convinga cititorul despre existenta inexplicabilului in viata noastra, a tuturor, ci sa ii tina treaz interesul si sa ii hraneasca imaginatia, pentru ca multe dintre lucrurile despre care va afla in continuare trebuie intelese cu inima, nu doar cu mintea.” Prin prisma acestor cuvinte eu recomand cartea atat celor pasionati de fenomenele paranormale cat si scepticilor sau celor care doresc o explicatie stiintifica a acestora.

Pentru cine nu stie, Rodica Bretin este si o prolifica scriitoare de SF. Nu am apucat sa ii descoper inca operele insa probabil ca ma voi transpune curand intr-una din lumile din romanele sale SF.

Raidu’ da Pirati va ureaza un an plin de carti bune! Arrrr!!