Saturday, September 26, 2015

Oamenii, Internetu’ si Baru’



Cetatean intamplator, speranta ca oamenii inca sunt normali: 20%, speranta ca oamenii inca sunt comunicativi: 15%, speranta ca oamenii ies afara sa ia aer in loc sa stea pe Facebook si in MMO-uri: 5%, speranta ca oamenii isi exprima inca sentimentele fara SMS, e-mail si Facebook: 0% :

Mergi de nebun spre oras dupa ce pleci de acasa si speri ca pe drum o sa gasesti raspunsul la zece mii de intrebari, in drumu ala spre metrou, mai lung sau mai scurt. Si speri ca o sa afli de ce “astia” au uitat de tine, de ce aia a zis ca s-a plictisit si era oare doar paranoia ta ca plictiseala ei a coincis cu faptul ca “äla” s-a intamplat sa aiba vreo 3 masini si cateva milioane de euro. Pana una alta tu ai fost primu cu ea... e putin ciudat sa crezi ca nu conteaza... In timpul asta Universul rade si cu un scuipat dens aruncat spre tine se gandeste: “Idealism... nimic nu conteaza”. Si tu nu stii ce gandeste el...

Si ajungi la metrou, si in drum spre el te ia muzica de cap, si uiti de ganduri, si iti imaginezi cum o sa cuceresti lumea printr-o revolutie in care o sa-i elimini pe toti bogatanii, pe toti depravatii, pe toti tiranii, pe toti imbecilizatii, pe toti mediocrii, pe toti falsii si superficialii. Si apoi dupa ce muzica se termina tu te intorci in lume, dai iar de ei, si ai parca o placere nemarginita sa le pocnesti una in fata sau macar sa le tragi o injuratura, tare s-o auda, sa-i scoata din rutina, sa vada ca nesiguranta si frica pot tasni de undeva si pentru ei.

Si te intrebi cum de tipa pe care ai cunoscut-o aseara se simte mai bine intr-o lume creata intr-un joc pe care l-ai jucat si tu. Iti place jocul la randul tau si lumea din el si libertatea, dar revii, de placere, si la lumea reala, oricat de patata si mizerabila ar fi realitatea ei. Pentru ca undeva acolo, in jegul care inghite tot, exista enclave cu oameni care merita o vorba nemijlocita de internet, un sentiment sincer fara smiley-uri dupa el.

Si te intrebi iar de ce acum ceva vreme toti tineau la tine, toti oamenii din jurul tau, din jurul mesei, din jurul tau cand mergeai. Acum rar daca mai exista vreunul in peisaj. Telefoanele sunt rare, conversatia vesela e rara, conversatia despre probleme e rara. Sufletul lor e inchis mai rau decat Pentagonul... Cu tristete, iti dai seama in timp ca probabil nimanui nu ii mai pasa asa de tare de pretenie, de cuvinte. Avem Facebook, viata noastra e in fata monitorului, am depasit pasionatii de tehnologie si Internet si ne-am transformat intr-o armata de NIMIC.

Si relatiile devin un contract la baza carora sta doar logica, rece si exacta. Iesim de doua ori, nu facem asta nu facem cealalta, nu ne aratam relatia in public, dovezile de afectiune care nu au legatura cu partea materiala nu trebuie sa existe, oricum ar fi compasiunea sau dragostea se subanteleg din NIMIC...

Daca vrei sa fii sanatos in utopia realitate trebuie sa te retragi si sa uiti. Pentru asta exista sali speciale care doar cateodata devin locuri in care poti sa scapi de robotii-oameni din jur. Enclavele pot fi intr-un bar sau la un festival, locuri in care vezi oameni, oameni care uimitor, vorbesc, traiesc, asculta muzica, fac muzica, canta, urla la societate si la Universul peste care arunca rahat si ura in cantitati industriale. Si chiar si nenorocitul ala de Univers se inspaimanta cateodata si incepe sa abata ploi asupra nebunilor care ii sfideaza legile. Dar nebunii stau si urla si il combat si pentru un moment Universul se caca pe el de groaza. Daca toti or sa ajunga nebuni?......

Si te uiti in jur si sufletul tau are o alta cadenta decat muzica din bar care strabate incet sonoritati de mijloc de zi. Si te enervezi si te ridici cu greu si le spui sa schimbe dracului porcaria aia pe ceva mai “bun”, mai ritmat, mai apropiat de haosul din interior, ceva care sa aiba aceeasi cadenta cu haosul si sa-l calmeze la un moment dat. Te uiti la restu’ cum se lasa cuprinsi de ganduri si euforii ascunse si bei din bere, din apa, din cafea si incerci sa uiti ca esti captiv in Univers alaturi de niste roboti fara sentimente, cablati la un server...

Si daca serverul cade atunci ce?... Nu exista niciun mantuitor sub forma de server sau dotat cu sloturi pentru hard disk si nici unul care sa faca backup. Viata voastra a murit, odata cu serverul...