Crux

Wednesday, May 6, 2015

Suntem Departe…



Bine v-am gasit la un nou articol. Capitanu’ va saluta si va invita sa va “scufundati” in urmatorul articol. Sa incepem cu titlul… suna bine nu? Suntem departe… suna optimist, suna interesant. Dar nu asta este ceea ce vreau sa zic. Lucrul la care ma refer este acela ca suntem departe unul de altul, din ce in ce mai mult. Daca asta e o problema nationala sau internationala va las pe voi sa comentati.

In primul rand suntem departe pentru ca nu mai avem timp… chiar si cand vrem sa ni-l facem, desi, de obicei, oamenii nu mai au nici macar forta sa si-l faca. Nu mai avem timp unul de altul deoarece, desigur, oricine trebuie sa castige bani cat sa traiasca, decent sau nu… Banii ne indeparteaza, oricand, oriunde.

La inceput, inainte de telefoanele folosite pe post de mini PC, observam ca lumea se indeparteaza. Oamenii se indepartau unul de altul, fiecare avea o pereche de casti si isi asculta muzica cufundat in ganduri. Pastrau insa ceva contact vizual, din greseala sau nu. Avand in vedere ca acum avem si un display frumos pe telefon pe care putem citi stiri sau derula informatie, am pierdut si orice speranta de contact vizual intre persoane. E mai usor sa fii distras cu ochii dintr-o carte decat dintr-un display modern. Pentru ca display-ul iti da exact ceea ce vrei facandu-te sa creezi o simbioza cu el.

Nu sunt vreun activist anti tehnica din categoria celor care recomanda retrasul pe o insula pustie. Sunt si eu prins in capcana ei, din fericire mai putin decat restul universului. Si desigur nu sunt singurul care pune display-ul deoparte ca sa se mai uite si imprejur.

Si tehnologia ne indeparteaza din pacate, desi este o parte importanta din viata noastra, care ar trebui sa plaseze singuratica specie umana pe calea progresului. Oare cand vom descoperi vreo civilizatie extraterestra vom mai fi in stare sa schimbam doua trei vorbe cu ei? Ar fi interesant de aflat.

Un nou curent este glorificarea izolarii de societate. Este vizibil peste tot, in ce zic oamenii, in ce gandesc, in caption-urile de pe Facebook. Este glorios si unic sa fii retras, antisocial, introvertit. Sunt grupuri de oameni care te trateaza aproape ca pe un artist neinteles in cazul in care manifesti trasaturi specifice. Desigur, fiecare om este un caracter unic, dar nu am nicio idee cum ramane cu izolarea. Poate fi un om extraordinar o persoana benefica de pastrat stiind ca in orice moment te poate lasa balta total retragandu-se in lumea lui, departe de lume? N-am nicio idee.

Sa nu confundam atitudinile de mai sus cu dispretul sau ura la adresa societatii, macar daca nu-ti convine nimeni de obicei ai curajul s-o comunici… Desi in afara spectrului diplomatiei, comunicarea respectiva este inca o comunicare valida.

Cred ca mi-e dor de:

- prietenie si conversatii fara telefon;
- oameni care arunca priviri intamplatoare altor oameni straini;
- oameni care intra in vorba cu tine de dragul conversatiei;
- o petrecere fara telefon, laptop su alte lucruri care te distrag de la interactiune (nu, nu am nimic cu jocurile pe calculator, LAN parties are great, oamenii trebuie cateodata sa raspunda la telefon in scop de serviciu);
- oameni carora le place sa calatoreasca fara sa tina cont de picatura de plaoie din ziua precedenta si sa considere astfel ca vine uraganul;
- oameni care se tin de cuvant sau care anunta ca nu mai pot sa faca ceea ce au promis (diplomatie);
- oameni care nu sunt superficiali sau cu intentii ascunse;
- oameni care, de cate ori pot, ies din circuitul casa munca and repeat that again forever;
- oameni cu initiativa in interactiune (de la dat un telefon la planuit o calatorie pe Marte).

Acestea fiind spuse, Capitanu’ va ureaza o seara faina!

P.S.: O fi o postare la sentiment, la corazon, habar nu am, sau e poate doar o parere, poate va exprimati voi opinia cu privire la asta. 

No comments:

Post a Comment