Crux

Tuesday, November 29, 2016

ROCKescu – Recenzia unei carti captivante





Ahoy! si bine v-am gasit la o noua intalnire cu literatura!

Trebuie sa recunosc ca de data aceasta, cartea “ROCKescu” de Cristian Ghica mi-a cazut in mana absolut intamplator. La Gaudeamus m-am trezit cu sus amintitul domn, la stand, daruindu-ne cateva exemplare din cartea lui. Am vazut titlul si, avand in vedere ca mai toata ziua promovasem inclusiv o carte despre rockeri, am decis sa-i cer un autograf unui om necunoscut dar care totusi si-a sacrificat o parte din timpul lui pentru a scrie despre fenomenul muzicii ROCK.

Ulterior am decis sa vad ce se gaseste in micuta carte cu un design simplu dar care spune tot, neagra, cu ceva scris alb si cu o rola de magnetofon stilizata pe coperta. Am descoperit povestea unor tineri pe care pasiunea pentru muzica rock i-a cuprins exact in momentele in care un lucru atat de simplu putea deveni extrem de periculos, povestea unor copii care au fost rockeri atat inainte cat si dupa Revolutia din ’89.

Cartea te transpune in atmosfera dinainte de 89, in viata plina de lipsuri si sufocata de comunism si de controlul statului asupra cetateanului. Contactele cu occidentul sunt total interzise la fel ca si un lucru aparent simplu si garantat in ziua de azi, muzica pe alese.

Volumul iti arata patetismul si simplismul exagerat al gestului atat de banal al descarcarii unui album de pe “net”. In acele vremuri albumele circulau pe banda de magnetofon si pe casete inregistrate de la un casetofon la altul, deseori la o calitate groaznica. Libertatea ajungea la ascultatori alterata de distorsiuni magnetice insa isi facea cuib adanc in sufletul celor care deveneau niste mini eroi prin simplul gest de a asculta muzica.

In preacinstitul azi comunism, sa te reunesti cu prietenii si sa asculti muzica putea fi considerat de la perturbarea linistii publice la complot impotriva statului si se pedepsea prin arest sau prin ani de puscarie, concept de neimaginat pentru cei care azi au o varietate imensa de albume de ascultat “la liber”.

Mi-a placut mult cum romanul descrie gestul aproape sacru de a imparti cu ceilalti frati intru ROCK tot ceea ce aveai mai de pret, casete, benzi magnetice, casetofoane intr-o lume in care posterele cu formatii puteau sa fie doar poze de patru pe patru centimetri obtinute cu greu de la prieteni care aveau acces la reviste inexistente in Romania acelor ani intunecati.

Un pasaj m-a facut sa revin cu gandul la realitatea cruda a evenimentului din Colectiv prin intrebarea autorului de la sfarsitul pasajului in care rockerii din Costinesti se hotarau sa puna capat abuzurilor localnicilor din viitoarele cluburi de fite de azi, si anume: “Oare ne vom mai aduna?” Si ne-am mai adunat, parca prea scurt si parca prea fara efect, multi ani mai tarziu, dupa ce Ceausescu era mort... cel putin fizic...

Volumul poate fi o metoda ideala de a taia elanul inconstientilor maturizati gresit care inca preaslavesc un regim mort si ingropat si pe niste oameni care au distrus milioane de vieti, poate fi un manifest pentru libertate si pentru sentimentul de apartenenta la un grup, poate fi un manual al conduitei oricarui fan rock sau poate fi o lectura extrem de placuta intr-o zi in care libertatea pare undeva departe pierduta peste hotare.

Ii multumesc pe aceasta cale domnului Cristian Ghica pentru o lectura extraordinara si sper ca poate ne vom intalni pe la vreun targ de carte ca sa schimbam pareri macar despre ultimul album Metallica.

Capitanu’ va saluta si va ureaza sa cititi cu spor. (Fotografia articolului imi apartine si in ea se regaseste un album cu formatia care m-a introdus in lumea metalului.).

No comments:

Post a Comment