Tara “Nu vreau sa ajung asa”

Titlul poate parea ciudat, da. Ai crede ca toata lumea se gandeste la replica asta desi sunt sigur ca este vorba doar de cativa dintre noi. Acesta nu o sa fie un articol despre fotbal. Da, si echipa nationala este la fel de “naspa” ca si tara, dar nu e vina lor. Nu e vina lor ca cineva pretinde fotbal de la ei cand ei nu stiu fotbal.

Exista oricum probleme mult mai adanci decat respectivul joc, total insignifiant fata de ansamblul caracteristicilor acestui loc, care, incet incet, te omoara. Sa nu confundati vreodata maturizarea cu procesul prin care un loc te omoara, in etape. Decadenta oamenilor este probabil factorul principal pentru care vrei sa pleci in munti atunci cand te plimbi prin Romania, si desigur, oamenii variaza in functie de regiuni. Exista si regiuni in care oamenii sunt sa spunem “occidentali”, ca tot ne place cuvantul acesta, teoretic sofosticat. De fapt acei oameni au acesta titulatura in sensul adevarat al cuvantului.

In primul rand am observat ca Romania este in mare parte lipsita de orice manifestare artistica veritabila, mare parte din respectivele manifestari fiind impiedicate sa aiba loc. De asemenea Romania este tara mocangelii la arta, ne mocangim la concerte, asteptam invitatii, sunam sa castigam ceva bilet de 20 de lei, furam fotografii pentru a le comercializa sau a ne face reclama cu ele, ne place un anume obiect creat de cineva si asteptam sa il primim moca. Lipsa de civilizatie si de respect al muncii e o caracteristica adanc integrata in noi.

Cateodata merg pe strada si vad oameni cum stau pe banca in parc si vorbesc rastit si ostil, oameni care isi “mana” sotia prin magazin ca pe oi, oameni care se scalda in decadenta si prostia lor si o fac intr-un mod in care par a fi mandri de ea. Si de fiecare data in cap imi urla o voce: “Eu nu vreau sa ajung asa!” Nu vreau sa ajung retardat social, nu vreau sa ajung sa n-am pareri sau idei, sa nu am nicio manifestare creativa, sa fiu fericit cand merg la nunti sau atunci cand mananc mici cu curu pe scara blocului de zece etaje. Nu vreau sa consider ca iesitu’ in parc cu plodu la care urlu toata iesirea este ceva normal si nici nu vreau sa ma incadrez in norma de te nasti, te-nsori, torni plodu, ramai fara bani, ala te uraste cu spume pentru ca nu faci fata sa-l cresti apoi mori batran si in mizerie si decadenta fizica si morala. Partea si mai proasta este ca mori si sufocat de o ura strasnica pe orice te inconjoara.

Romania este tara “Nu vreau sa fiu asa.” Nu as vrea sa fiu hot sau interlop. Nu as vrea sa muncesc la misto asa cum te obliga toti. Nu vreau sa nu mai cunosc nimic nou doar pentru ca rutina e faina si continua. Nu vreau sa ma afund in mocirla asta nenorocita care este Romania, si, alaturi de ea, capitala. Capitala asta a ajuns sa aiba o conotatie peiorativa in mintea mea, capitala e ceva de speriat desi m-am nascut si locuiesc in ea de o gramada de vreme. Capitala e orasu’ ala care te mananca de viu, orasul in care vii sperand sa faci ceva grandios si in care esuezi lamentabil sau te integrezi in mocirla deja prezenta. Romania are un talent nativ la distrus vise si vieti iar caracterul infect al oamenilor ajuta extrem de mult la acest lucru.

Exista zone, enclave in care poti sa mai scapi de aparenta apocalipsa a prostiei si ticalosiei umane, dar acestea sunt rare iar singurul meu refugiu o sa ramana oraselul acela mic si interesant numit Sibiu. Nu contest ca exista si alte locuri frumoase dar acolo se pare ca “romanismul” asta infect nu a prins deloc, se pare ca acolo oamenii inca doresc sa fie oameni, pentru un motiv necunoscut.

Cred ca am auzit odata pe cineva pe un forum numind pe un locuitor al orasului mai sus mentionat “taran din provincie”, numai ca vezi cum sta treaba, Capitala asta e mai “provincie” decat orice alt orasel mai mic. Este “provincie” pentru ca e plina de marlani, mitocani, scursuri si lepre, pentru ca ceea ce e mai interesant de discutat aici este ce face cel de langa tine, pentru ca toti oamenii sunt al dracu’ de ai dracu’. Probabil ca la tipu ala de “provincie” se referea postacul resperctiv. Si da, Bucurestiul este cea mai decadenta provincie, cel mai lipsit de generozitate oras, locul in care lucrurile frumoase care nu aduc bani au fost uitatae sau sunt undeva in “underground”. Cand te hranesti cu ce-ti da televiziunea, toate lucrurile frumoase, si, in timp, propriul suflet ajung in “underground”, si incetezi sa fi om...

Romania si mai ales Bucurestiul vor ramane locurile in care cel mai des vocea din cap imi va urla: “Eu nu vreau sa fiu asa!”, vocea aia fiind constiinta, cea care vrea sa te salveze, autoconservarea...

Punctul de vedere de mai sus este exprimat de un bucurestean, care are titulatura asta de prea mult timp ca sa mai fie complet in armonie cu toata mizeria. Iar pentru cei cu intrebarea magica “De ce nu pleci?” le aduc aminte 1. ca sunt destul de comunisti incat sa intrebe asta. 2. O sa intelegeti voi cand va faceti “mari”.....