Crux

Tuesday, June 16, 2015

Scrisoare Romanului - Despre Depresia la Copii

               


                Salut bai romane... ca se ne intelegem in limba ta neaosa... Ce mai faci? Aud ca la tine in tara e bine. Nivelul de trai a mai scazut putin, lumea nu-si mai permite sa faca copii, oricum scoli nu prea mai sunt, spitale nici atat. Aud ca nici de munca nu mai e... ca tinerii muncesc la paza, la salubritate, la “Mec”.
                Mai tii minte cand te-ai gandit sa torni primul plod? Tu, nevasta-ta, amandoi. V-ati gandit sa-l turnati nu sa-l nasteti, ca asa va cereau rudele, asa cerea norma, erau simpatici copii altora doua ore in vizita. Si desi porcu’ ala de Ceausescu ti-a interzis sa faci avorturi si te-a obligat sa ai copii tu nu te-ai lasat, nu te-ai lecuit. Ai vrut sa torni neaparat unu, fara sa te gandesti la consecinte, doar ai avut grija la viata ta de pasari, vaci, porci, copilu e unu, alea “era” multe.
                Si intr-un final l-ai “produs”, fie ca esti de la tara sau de la oras, fie ca l-ai prins pe Ceasca sau nu. Si e simpatic, face galagie si aia e aiurea, da e simpatic. Poti sa te dai mare cu el la rude, rudele care te vor intreba cand mai torni unu. O sa-si exprime frustrarea ca ele n-au putut sa-ti mai toarne 10 frati ca n-aveau ce ce sa-i creasca.
                Sa zicem ca ti-ai dus copilu pe la gradinita une l-ai uitat cate o zi intreaga cu o handicapata mental care urla de spargea si urechile unui adult. Copilu e speriat de zici ca l-ai importat dintr-o zona de razboi, da nu conteaza, ca trece. E sperios, e defect, e firav. Tre’ sa ajunga barbat.
                Ajunge la scoala unde trebuie sa faca fata altor lezati psihic din generatia lui... copii batuti acasa, copii care nu au schimbat o vorba cu ma-sa sau tat-su plecati in afara, copii educati in modu’ pe care si tu il promovezi, cu palma si coada de matura, cu linia la palma si cu scatoalce dupa ceafa. Cu toti frustratii aia copilu tau sta o zi intreaga, si vine acasa plangand, o zi, o luna, doua, pana cand ceva se schimba. Ii vezi pe altii ca vin plangand, ai reclamatii, ca fie-tu sau fie-ta l-a caftit pe unu, ca i-a spart nasu, arcada, i-a rupt o mana si-un picior. Ei bine draga romane, ala e momentu in care copilu tau decide ca s-a saturat. Da tu nu stii asta, nu stii de ce s-a saturat si esti dusmanu’ lui, il consideri un huligan, un derbedeu, ii construiesti furia caramida cu caramida, si el te ajuta, si-o construieste si el, si societatea il ajuta.
                Odata ce ajunge mai departe prin liceu, fie ramane cu aptitudinea de a baga oameni in spital de placere fie inca incearca sa se adapteze, si frumos si cu bataia. Si din nou tu si “aia de la scoala” ii mai construiti un strat de furie, tu, profesorii, imbecilii din jur. Si copilu’ vrea sa fuga de realitate si de toti astia care vreti sa-i construiti furia, pentru ca initial el era o persoana pacifista si inocenta, ca orice copil. Si fuge de realitate afara din casa sau din contra, pe Internet. Fuge de realitate cu prietenii “adevarati” care ii arata care e faza cu alcoolu’, care e faza cu drogurile, care ii spun cat costa momentu ala in care realitatea e o amintire indepartata.
                Si tie iti pasa sau nu-ti pasa, probabil ca nu. Te duci la munca, dai vina pe aia ca-ti ia din timp, mai arunci cate un repros de genu’ “am facut de toate pentru tine”, mai dai vina pe univers, pe Dumnezeu ca ti-a dat un “golan”, un alcoolic, un drogat.
                In cazu’ in care copilu’ nu apuca nici calea fatala a alcoolului nici pe cea la fel de fatala a drogurilor, atunci o sa o apuce pe cea a depresiei. Asta nu e alegerea lui, nu-si aminteste sa fi fost fericit vreodata, nu cand il necajeau idiotii de la scoala, nu cand nimeni nu-i lua apararea, nici cand tu sau oricare altu din familia voastra de “modele” dadeati vina tot pe el. Si nefericirea devine o stare permanenta, se intensifica prin fiecare respingere,a ta, a societatii, a aleia de care s-a indragostit, a angajatorului care nu-si incaseaza pila.
                Si in timp durerea devine fizica si ala al tau de’ nu-i dai tu atentie se gandeste prima data ca vrea sa termine tot, brusc... ca moartea e solutia desi nu stie prea multe despre ea. Afla de la stiri, afla de pe internet, afla metode variate de a ajunge la ea de la indivizi destul de bolnavi incat sa le detalieze.
                Si intr-o zi il auzi ca aminteste prima data ca vrea sa isi ia gatu, sa se atarne de grinda, sa isi planteze un glont in cap. Da nu dai atentie ca ce dracu... e copil. Astia au idei ciudate mereu. Generatie noua, idei ciudate, normal...
                Si intr-o zi in care tu si aia de langa tine veniti acasa sa va asezati cu curu pe canapea la talkshowuri, sa va uitati la stiri si la fotbal, vezi ca atunci cand cobori din masina, in fata blocului e salvarea, e politia, e IML-u, e banda galbena trasa. Indobitocit de stiri, te gandesti la un accident auto, apoi auzi ca lumea vorbeste ca s-a aruncat careva de pe bloc. Si afli romane, ca idiotu, ca cine s-a aruncat era fie-tu sau fie-ta... si in ultimu moment te intrebi cu jumatate de neuron, da de ce?! Si politistu ala iti da biletu pe care l-a gasit prin casa sau o copie, si citesti ca o molusca si nici acum in ultimu’ moment nu intelegi de ce ultimele cuvinte scrise pomeneau ca “nu era bun la nimic”, desi tu, o viata intreaga, te-ai chinuit sa-i arati asta.
                Si, draga romane, dai vina pe sfinti, pe soarta, pe Dumnezeu si pe Dracu, dai vina pe societate, pe prieteni, dai vina pe politica sau pe jocuri, pe filme, pe ce vrei tu... dar mereu ratezi vinovatul principal...
                Sunt sigur bai... romane, ca nimeni nu te poate scoate din ignoranta ta. Ignoranta ta e ca Poxilina... tare, solida. Si mai stiu ca inca o sa te dai mare in continuare ca aia cu cheia la gat erau cei mai buni copii, ca bataia e rupta din Rai... numai ca tu nu prea esti in Rai acum...

                Pe curand draga romane, si daca poti, daca citesti, daca vrei... trezeste-te baa!!!

No comments:

Post a Comment