Experienta Gaudeamus 2016

Anul acesta am avut placerea sa particip la Gaudeamus alaturi de editura Crux Publishing. Printre lansari de carti care mai de care, de la continuarea romanului “Anotimpul Pumnalelor”, de Serban Andrei Mazilu cu un nou volum “Jocul Necromantilor”, “Ecouri din Tenebre” a Rodicai Bretin pana la al doilea volum din seria “Stelarium”, “Ascensiunea Stelara” a Anei Maria Negrila, “Conan – Misterul Fantanii Blestemate” sau al treilea volum din seria “Predestinare Genetica” a lui Ciprian Mitoceanu intitulat “Fata in Fata”, am avut ocazia sa reintalnesc oameni extraordinari si autori extraordinari ca Oliviu Craznic, Ciprian Mitoceanu, Serban Andrei Mazilu, Florin Patea, Deea Sterea precum si artisti talentati ca mintea “diabolica” din spatele benzilor desenate cu Saracel precum si pe Miliana Chipaila care a realizat totebaguri speciale si vesele, pentru carti. Am asistat de asemenea la o lansare extraordinara a cartii “Aer si MSbP” a binecunoscutului autor de romane transgressive, Razvan T. Coloja.

Am avut de asemenea oportunitatea de a observa cam ce se mai intampla pe la un targ de carte din Romania si cam ce fel de oameni viziteaza un astfel de eveniment. Desigur ca nu o sa scriu un articol de genul “Am fost la agatat la Gaudeamus” pentru ca blogul meu nu este in niciun fel afiliat redactiei Vice Romania, insa cateva pareri, bune si rele, sunt utile pentru toata lumea. Asa ca, in spiritul fancy al lucrurilor care trebuie sa fie neaparat frumoase si vesele, o sa incepem cu partile bune:

La gaudeamus vin multi copii, foarte putini pentru carti de scoala, multi pentru literatura, fantasy, SF, politista, cred ca am vazut cautate cam toate genurile;

Exista lume care inca apreciaza creatiile artistice si care e dispusa sa plateasca pentru acestea;

Exista multi cititori gata oricand sa incerce ceva nou sau sa stea de vorba despre carti. Dintre acestia, multi au rabdare destula incat sa asculte o prezentare de carte la stand, chiar daca au un timp limitat, avand in vedere dimensiunile spatiului expozitional;

Exista multi adulti care inca se lasa purtati pe aripile unei povesti bine scrise, fie ea fantastica sau mai apropiata de realitate;

Lumea inca doreste carti si doreste sa citeasca;

Din nou, Lumea de mai sus consuma muzica buna;

Exista inca oameni care muncesc de placere si oameni pe care ii poti numi prieteni.

Pentru celelalte parti mai putin roz tin sa punctez urmatoarele:

Foarte multi parinti nu-si lasa copiii nici macar sa admire cartile sau accesoriile expuse, cu atat mai putin sa cumpere o carte pe care cel mic o doreste;

Foarte multi parinti considera 99% din carti ca fiind violente, inclusiv cele care frizeaza cu basmele pe care unii din noi le ascultau in copilarie. (vezi viteji batandu-se cu zmei si balauri sau chiar cu fortele raului pe care le invingeau mereu);

Unii cred ca violenta s-a nascut pe undeva prin anii 90... mai exact dupa dark ages, inchizitie, cateva genocide si doua razboaie mondiale care au decimat umanitatea. Cateodata lipsa de cultura istorica este socanta;

Multi oameni citesc literatura de proasta calitate, utila doar in anumite situatii, de la carti de bucate la fashion sau fituici de auto-educare. Prin asta vreau sa spun, “doar literatura de proasta calitate”;

Exista inca edituri comuniste si legionare. (parca astia murisera candva cand lumea a inceput sa se civilizeze, dupa alea doua razboaie);

Exista inca edituri ale BOR care fac bani si din carti... Sfaturile spirituale ar trebui sa ramana la stadiul de sfaturi nu la o industrie materializata in multiple edituri;

Generatia mai in varsta are o ura ancestrala pe orice exista in tara asta in afara de ei plus cateva idei din vremuri apuse;

Romanii nu prea au bani, si asta e trist, pentru ca ei chiar cumpara carti. Insa mai greu sa cumperi repede dupa ce strangi banii aia de targ un an;

Publicul de la Gaudeamus a fost putin cam trecut de multe varste pentru a mai gusta anumite aparitii de la standuri, in special pentru ca, probabil, nu le-au gustat niciodata, iar cei tineri au aparut mai rar in peisaj.

Gaudeamus-ul a ramas insa un eveniment benefic si binevenit pe scena expozitionala romaneasca, un loc in care cartile, cititorii si autorii se aduna impreuna timp de aproape o saptamana pentru a celebra una dintre cele mai vechi indeletniciri ale omenirii, cititul.

Precizez ca parerile de mai sus nu sunt in niciun fel parerile exprimate de editura Crux Publishing, acestea apartinandu-mi mie si fiind exprimate din punctul de vedere al unui vizitator oarecare la Gaudeamus, editia 2016.

Ahoy!

Capitanu va saluta si va pregateste articole despre cartile lansate!

Aer si MSbP de Razvan Coloja

Salut si bine v-am gasit la o noua recenzie de carte. De data aceasta, il citim din nou pe Razvan Coloja, cu un nou roman transgressive si anume “Aer si MSbP”, nou aparut la editura Crux Publishing.

Dupa cum ne-a invatat si in “Soldati ai Terebentinei”, Razvan ne poarta din nou intr-o lume haotica, bolnava, melancolica, plina de obsesii prin ochii interlocutorului care are rol si de personaj principal al cartii. Asistam la o poveste de dragoste care transcende limitele normalului si banalului dar si pe cele ale unei relatii sanatoase. Cei doi protagonisti sunt implicati intr-o legatura profunda, toxica, punctata de obsesii in care fiecare cauta sa-si satisfaca nevoile afective sau sa-si acopere ranile vechi si inca deschise.

Laitmotivul relatiei este insasi moartea si revenirea la viata, acest aspect fiind aproape abordat la propriu in momentele in care cei doi joaca jocul periculos al semi-inecului. Tratat ca un mod de relaxare si de stopare brusca a gandurilor coplesitoare, actul in care ea il ineaca pe protagonist si apoi il aduce la viata, cateodata prin manevre de prim ajutor, devine ulterior un drog pentru personajul principal, singura scapare de zbuciumul interior. In acelasi timp, ea este idealizata si urcata la rangul de fiinta perfecta dar si salvatoare si datatoare de viata noua, dupa sfarsitul fiecarui episod de abuz asupra protagonistului.

Fata cu parul rosu ajunge intr-un fel la rangul de divinitate care poate sa pastreze o viata sau o poate face sa ia sfarsit. Aceasta, la randul sau, se considera o salvatoare, rol pe care doreste sa si-l asume cu orice pret.  Iubirea bolnava punctata de cresterile extraordinare in intensitate, asociate fiecarui episod de neputinta si abuz sfarsit sub cantitatea mare de apa, il fac pe protagonist sa o considere pe ea ca fiind persoana indispensabila din viata lui. In tot acest timp, protagonistul stie ca ea il va distruge, insa se scalda in continuare in euforia si senzatia intensa a unei relatii riscante atat sentimental cat si mental si fizic.

Romanul urmeaza un ritm alert cu multe idei si ganduri care se intrepatrund intr-un ritm haotic, toate insotite de obsesia pentru geometrie si matematica a protagonistului.

Relatia dintre cei doi are un moment de stagnare atunci cand frica lui de a fi inselat se materializeaza si atunci cand fata cu parul rosu se muta in alt oras. Pierderea maimutei, cadoul aproape totemic primit de la fiinta care l-a readus la viata de multiple ori, marcheaza ruperea temporara a legaturii dintre cei doi, legatura care insa nu poate avea o finalitate, deoarece, ca orice obsesie, aceasta va dainui probabil, pentru totdeauna.

Romanul lui Razvan Coloja te introduce intr-un ritm alert si nu te lasa sa pui cartea jos pana cand nu ai terminat de citit. In el gasim din nou fascinantele deviatii de personalitate ale oamenilor precum si efectele multiplelor relatii neimplinite si a angoasei adanci acumulate de-a lungul vietii.

Capitanu’ va ureaza o seara frumoasa si read on!

Romanul “Aer si MSbP” poate fi comandat de pe site-ul CRUX Publishing urmarind linkul urmator: http://cruxed.ro/product/aer-si-msbp/.

Femei si Barbati in reclame sau de ce nu ne uitam la publicitatea romaneasca

 

Salutare echipaj si bine v-am gasit la un nou articol carcotas, sau nu? Asta ramane sa decideti voi. Azi vorbim despre reclame. Stiti publicitatea aia enervanta dintre emisiuni sau documentare? Aia la care de obicei schimbam postul? Bucata aia de timp intruneste in ea mai multe stereotipuri sexiste decat o enciclopedie despre stereotipuri. Asta daca aveti rabdarea sau proasta inspiratie s-o urmariti.

Sa luam niste exemple cu linkuri, pentru ca fara linkuri explicatia ar fi cam fada:

Reclama la sacii de gunoi OTI:

Femeia respectiva care iese sa-si arunce gunoiul este confundata cu femeia de serviciu, pentru ca asa cum am invatat si din manualele scolare, singura meserie demna de o femeie este stersul podelei respectiv ranitu’ in scara blocului sau in propria casa. Adaugam la asta un „nenic” de pe scara cu aere de business man si care la ce moaca si ton are merita un bocanc in fata, mai punem si o replica ofensatoare si gata reclama! Nu-i asa ca vreti si voi niste saci de gunoi pentru femei cu aliura de „femeie de servici”?

Asta e doar una din abominatiile care apar la televizor. Neaparat in publicitate, familiile implicate trebuie sa aiba copii. Daca respectivii copii nu sunt prezenti atunci cuplul este pus intr-o ipostaza de relatie trecatoare respectiv relatie neserioasa de inceput sau flirt.

Barbatii sunt cei care, cu sapa pe umar sau tarnacopul la activ, stau „pe sant” si sug dintr-o bere de calitate indoielnica dar care este aratata a fi „multa, ieftina si buna”.

Dintre reclamele la beri avem:

Bere Bucegi: mandra ca intotdeauna, da pe fata incultura si lipsa de neuroni a romanilor adepti ai zicalei „tot mai bine la noi acasa”. Doi semi taranei stau la masa, in curte, imbracati probabil in cel mai bun costum al lui raposatu’ respectiv in singura camasa dintre salopetele de la autobaza si discuta despre cum se petrece „in alte parti”. Bagam ceva muzica electro care e comparata cu „picamaru’”, ca sa denote sistemul de valori al interlocutorilor, siiiii gata!! Reteta perfecta pentru a atrage toti „Doreii” sa ia berea la pet. In acelasi timp ne facem si Tara de cacat, pardon, si ne dam pe fata si nivelul de cultura.

Reclama la Neumarkt, are ceva muzica balcanica plus inca o manifestare a inculturii plus patru Dorei barbati si ceva femei prin cadru ca sa fie. Rezulta reclama perfecta la bere din care nu lipseste umorul de muncitor necalificat si lipsa de intelegere a oricarui lucru mai profund decat linsu’ berii la meci.

Iar Bucegi! Serios?....

Bauturile sunt neaparat consumate de oameni mediocri fara scoala, mai ales berea sau coniacul. Se pare ca aceasta este clientela pe care firmele respective si-o doresc deoarece oamenii de genul acesta sunt probabil majoritari si usor de prostit cu produse de calitate nu prea buna. Neaparat orice reclama la alcool: 1. Nu trebuie sa includa femei in roluri importante; 2. Trebuie sa aiba „Dorei” fara educatie sau destul de incuiati incat sa se intoarca la bere si sa-si laude tara in sus si-n jos, in special „simplitatea romanului”; 3. Trebuie sa fie simpla, cat mai simpla, nu trebuie sa activeze, doamne fereste, vreun neuron.

Ca sa nu cumva sa uitam reclamele cu femei, avem reclama la Magnum in care apar reprezentante ale genului feminin, in rol principal, lingand senzual inghetata... da exact...

Fetele ling inghetata, toata lumea este uimita. Apar si cateva animalute exotice si gata!! Nu-i asa ca femeile sunt cool cand mananca inghetata si toti trebuie sa baleasca vizibil la ele? ...

Alte reclame cu femei la smotru sau frecandu-se de poadea, mancand sexos sau facand alte lucruri cu caracter sexist gasiti mai jos:

Detergentul de podea Alex:

Serios?...

Pur

Axe

Nu toate reclamele sunt romanesti dar marea majoritate sunt. Avem si o reclama cu „abuzuri”. Pentru ca e cool sa-ti bati copilu’ si e si mai cool ca ala sa tina minte. Suntem in tara cu modele vasluiene pana una alta:

Reclama abjecta la Covrigeii Casei. Mie unuia reclama asta mi-a intors stomacu pe dos de cateva ori. Sunt sigur ca Statu Roman, toate gospodinele proaste de acasa si betivii lor inscrisi in Coalitia pentru Familie plus BOR sunt mega fani ai reclamei.

Dupa ce ne-am tarat prin abjectiea misogina a reclamelor romanesti si dupa ce am aflat ca numai needucatii care put beau bere, ca femeile sunt fie femei de serviciu fie spalatoare automate de vase sau podea, ca daca nu lingi sexos inghetata nu existi si ca barbatii nu au ce cauta in bucatarie, va las in compania a cateva reclame simpatice de pe meleaguri mai normale decat Romania.

1. Mc Donalds acceptance commercial:

2. Dove

3. Asta e chiar una simpatica, Pantene:

Stati linistiti, nu le veti vedea niciodata la noi in tara. Aici exista totusi Acces Direct, toata lumea e paparazzo, femeile e curve si barbatii e porci, exista BOR si patriarhu, exista mitocanie si coruptie. Asemenea reclame nu au ce cauta dar ca sa va mai creasca putin increderea in umanitate, ele sunt acolo, si undeva, pe o televiziune, acestea chiar isi au locul. Nu au urlete si tipete, nu au oftaturi exasperate nici replici de autobaza, nu au discriminare si duc lipsa de educatie scazuta, dar exista.

Capitanu’ va ureaza o seara frumoasa si sa schimbati neaparat canalu’ la reclamele romanesti.

De ce nu poate fi Bucurestiul Capitala Europeana

Daca tot am aflat ca Timisoara a castigat titlul de capitala culturala europeana, (Felicitari! Sa folosisti cu succes titulatura.), am crezut de cuviinta sa va impartasesc motivele pentru care cred ca Bucurestiul nici macar nu ar fi trebuit sa fie inclus pe lista respectiva...

1. Bucurestiul nu inspira cultura... nici macar n-o expira: Da, Capitala romaniei e un amestec pestrit de multi oameni din toate coluturile tarii, de rar bun gust si de mult kitsch, de saracie si bogatie care epateaza pana la cocalarism. Si totusi, Bucurestiul te duce cu gandul la orice altceva decat la cultura, fie ea si variata. Sincer, in afara de evenimentele mari de prin centru, nu prea ai unde sa vezi alte manifestari culturale. Micii si berea din IOR si Tineretului nu se pun. Nici gratarul din spatele blocului nici nuntile care blocheaza strazile, oricat de „Balkanik” ar arata ele. Despre evenimentele mari vei afla daca citesti pe Facebook sau cauti mult pe internet. Nicio televiziune nu acopera asemenea evenimente deoarece sunt prea ocupate cu manele si stiri soc soc soc!

2. Centrul vechi nu exista: Singurul motiv pentru care Centrul Vechi mai e vechi, este pentru ca e posibil sa mori cu o bucata de tencuiala prabusita in cap. Aproape toate cladirile monument istoric sunt partial sau total distruse. Centrul vechi nu este un centru cultural, desi a aparut acolo o cladire mare care cica ar promova ideea de Bucuresti, Capitala Europeana. Cluburile care urla house la maxim, carciumile si restaurantele arata mai mult a street market asiatic decat a loc in care teoretic ai putea asista la vreo manifestare culturala. Nici macar street artists nu mai vezi prea des.

3. Cinematografele au murit: Cinematografele de stat da, nu cele pentru care trebuie sa strabati 200 de magazine de toale si zece locuri de joaca pentru a ajunge la ele, nu mall-urile. Cinematograful ca loc pur de vizionare a filmului a disparut aproape de tot odata cu decadenta care a cuprins bulevardul Magheru.

4. Librariile dispar: Cartea, manifestarea primordiala a culturii incepe sa nu mai poata fi intalnita decat in mall-uri, la targuri specializate sau pe internet. Apropo de Magheru, sala Dalles s-a desfiintat/mutat, libraria Sadoveanu s-a desfiintat/mutat, librariile de cartier sunt aproape inexistente (mai exista prin celebrul mall, acolo unde cateodata spatiul alocat „chestiilor cool” e mai mare decat cel alocat cartii in sine). Nici vanzatorii anonimi de carte de pe strada, „tataii” aia care initial vindeau carti vechi si care ulterior s-au transformat in bisnitari si hoti, nici ei nu prea mai sunt vizibili. Toate aceste lucruri sunt combinate la fix cu lipsa de promovare a cartii si adversitatea fata de aceasta manifestare a culturii.

5. Avem doar Teatrul National si Opera: in rest teatrele mici se prabusesc prin cladiri imbulinate cu rosu la fel ca si cinematografele. Nu se pune problema de manifestari culturale in strada iar daca n-ar exista nici Sala Palatului, atunci chiar ca n-am mai avea niciun spectacol, nici macar pe Fuego si Banica de Craciun. (PS: apar afisele curand ca e toamna deja.)

6. Exista o politica a televiziunilor si radiourilor de discriminare a fenomenului cultural: prin promovarea de „amuzamente” ieftine, de multa politica si fotbal, de non valori. Exista un curent puternic de respingere a oricarei manifestari culturale straine si cu exceptia a probabil 5, 6 radiouri si televiziuni, toate celelalte practica intens aceasta deculturalizare.

7. Nu poti sa ai scena culturala cu Delia, Velea, Puya si Ruby: Indistria muzicala e moarta iar relicvele ei non valorice sunt promovate intens. Orice manifestare valoroasa este bine ascunsa si nu se poate incadra la politica de „hituri pe banda”. Orice concert care nu se incadreaza in zona de „dance mioritic” este total respins si marginalizat, nemediatizat si ascuns.

8. Nu ai unde sa „cultura” (Concluzie): Poti sa mergi la un film nou, poti sa vezi o piesa de teatru veche, poti sa-ti comanzi o carte pe internet sau sa mergi la targuri, poti sa asculti muzica pe care o vrei pe internet dar nu vei putea spune vreodata ca odata ce ai coborat din tren in Capitala, ai de unde sa alegi ceva special legat de cultura. Nu exista mai nimic special iar evenimentele la care se munceste si chiar sunt extraordinare sunt ascunse si restranse din lipsa de finantare si „priza” la o populatie prea saracita si prea prinsa in alergatura ca sa-i mai pese de frumos. Nici cei in masura nu se chinuie deloc sa dea atentie aspectului culturii asa ca Bucurestiul sta bine la locul lui de capitala ADMINISTRATIVA si in niciun caz CULTURALA.

Capitanu’ va saluta de undeva de pe vas, undeva departe de pretinse capitale pseudoculturale.