Intre a fi crestin si a fi cretin

Salut si bine v-am gasit la un nou articol! Azi, despre ce inseamna sa fi crestin si nu cretin. Am vazut ca pe internet a prins de curand frica asta dar si ridicolul fata de crestini, crestini ca oameni mult prea habotnici, prosti si limitati, subiect de meme-uri si bancuri, cateodata chiar bune. Da, habotnicii ar trebui batjocoriti, extremestii si inadaptatii la secolul in care traim la fel, mai ales daca acestia sunt si vocali si fac mai mult rau societatii decat bine... Insa, ce se intampla cu restul?... Da... sunt si crestini ne-cretini... Ca o surpriza interesanta, si autorul blogului acestuia este unul, si nu nu posteaza tampenii si frici medievale, de asemenea, nu doreste “noi adepti” si nici nu crede ca detine vreun adevar absolut.

Stiati ca un crestin poate sa fie normal? Gen sa fie geek, sa se uite la seriale, sa-i placa filmele, metalele, concertele, oricare din chestiile blamate de toti idiotii care fac o majoritate a oamenilor de ras. Stiati ca, WOW!, credintele personale pot sa nu influenteze deloc o viata normala? Pun pariu ca nu, sau poate da?

Eu unul nu vreau sa convertesc pe nimeni la nimic, asta vrea doar BOR, pentru bani si faima. Nu ma intereseaza promovarea religiei, oricare ar fi ea, pentru ca spiritualitatea si religia sunt lucruri personale. Nu trebuie urlate nicaieri public. Nu ma intereseaza daca popimea extremistoida are sau nu o parere despre ideile mele sau daca macar ma considera crestin. Nici macar nu conteaza, pentru ca guess what?, de ce m-as lasa incadrat intr-o anumita categorie de catre un corupt care calca pe cadavre?

Sa fi crestin nu inseamna sa faci copii cu tona si sa te ghidezi dupa niste pasaje pe care niste oameni le-au redactat in timpuri antice? Cum ar fi sa revenim la sacrificii umane si alte lucruri abominabile si nepotrivite unei societati moderne? Ar fi rau nu? Sa fi crestin nu inseamna sa urasti toate religiile si toate orientarile sexuale, toate celelalte idei opuse cu a ta si toate manifestarile culturale. Daca esti o fiinta umana decenta vei fi deschis si vei accepta si parereile celorlalti si, foarte important, LE VEI RESPECTA PARERILE SI SPIRITUALITATEA fara sa le supui la ironii sau sa le combati doar de dragul de a arata ca “a ta e mai faina”. Sa fi crestin nu e echivalent cu a fi ceva legionar si nici nu inseamna ca trebuie sa faci fapte antisociale cum ar fi manifestatii fara rost sau violente impotriva unor anumite grupuri de persoane. Nu inseamna sa fi inchis la minte si nu inseamna sa fi un inadaptat izolat care nu se bucura de nimic.

Stiti de fapt ce inseamna sa fi crestin, inseamna sa-i accepti pe toti ceilalti si religiile lor, pasiunile lor, particularitatile lor, sa fi deschis si sa incerci sa-i intelegi. O sa iti faci o gramada de prieteni de asemenea. Este foarte simplu si totusi atat de greu pentru extremisti. Crestinii de pe la noi au ajuns sa aiba mentalitatea extremistilor musulmani... din pacate...

Sa stiti ca extremistii religiosi si nereligiosi sunt la fel. Nu conteaza ce apara, probabil nici nu trebuie sa fie neaparat ceva de aparat, ei vor doar sa aiba dreptate. Acest lucru este aplicabil si la ateii puerili care doresc sa-si impuna cu orice pret punctul de vedere. Si ei sunt la fel de putin inzestrati mental ca si ceilalti extremisti suparati pe orice.

In speranta ca v-am lamurit ca sa fi crestin nu inseamna sa fi cretin sau extremist va urez o seara frumoasa and just be tolerant and enjoy life and all the geeky stuff out there! Arrr!!

Tara “Nu vreau sa ajung asa”

Titlul poate parea ciudat, da. Ai crede ca toata lumea se gandeste la replica asta desi sunt sigur ca este vorba doar de cativa dintre noi. Acesta nu o sa fie un articol despre fotbal. Da, si echipa nationala este la fel de “naspa” ca si tara, dar nu e vina lor. Nu e vina lor ca cineva pretinde fotbal de la ei cand ei nu stiu fotbal.

Exista oricum probleme mult mai adanci decat respectivul joc, total insignifiant fata de ansamblul caracteristicilor acestui loc, care, incet incet, te omoara. Sa nu confundati vreodata maturizarea cu procesul prin care un loc te omoara, in etape. Decadenta oamenilor este probabil factorul principal pentru care vrei sa pleci in munti atunci cand te plimbi prin Romania, si desigur, oamenii variaza in functie de regiuni. Exista si regiuni in care oamenii sunt sa spunem “occidentali”, ca tot ne place cuvantul acesta, teoretic sofosticat. De fapt acei oameni au acesta titulatura in sensul adevarat al cuvantului.

In primul rand am observat ca Romania este in mare parte lipsita de orice manifestare artistica veritabila, mare parte din respectivele manifestari fiind impiedicate sa aiba loc. De asemenea Romania este tara mocangelii la arta, ne mocangim la concerte, asteptam invitatii, sunam sa castigam ceva bilet de 20 de lei, furam fotografii pentru a le comercializa sau a ne face reclama cu ele, ne place un anume obiect creat de cineva si asteptam sa il primim moca. Lipsa de civilizatie si de respect al muncii e o caracteristica adanc integrata in noi.

Cateodata merg pe strada si vad oameni cum stau pe banca in parc si vorbesc rastit si ostil, oameni care isi “mana” sotia prin magazin ca pe oi, oameni care se scalda in decadenta si prostia lor si o fac intr-un mod in care par a fi mandri de ea. Si de fiecare data in cap imi urla o voce: “Eu nu vreau sa ajung asa!” Nu vreau sa ajung retardat social, nu vreau sa ajung sa n-am pareri sau idei, sa nu am nicio manifestare creativa, sa fiu fericit cand merg la nunti sau atunci cand mananc mici cu curu pe scara blocului de zece etaje. Nu vreau sa consider ca iesitu’ in parc cu plodu la care urlu toata iesirea este ceva normal si nici nu vreau sa ma incadrez in norma de te nasti, te-nsori, torni plodu, ramai fara bani, ala te uraste cu spume pentru ca nu faci fata sa-l cresti apoi mori batran si in mizerie si decadenta fizica si morala. Partea si mai proasta este ca mori si sufocat de o ura strasnica pe orice te inconjoara.

Romania este tara “Nu vreau sa fiu asa.” Nu as vrea sa fiu hot sau interlop. Nu as vrea sa muncesc la misto asa cum te obliga toti. Nu vreau sa nu mai cunosc nimic nou doar pentru ca rutina e faina si continua. Nu vreau sa ma afund in mocirla asta nenorocita care este Romania, si, alaturi de ea, capitala. Capitala asta a ajuns sa aiba o conotatie peiorativa in mintea mea, capitala e ceva de speriat desi m-am nascut si locuiesc in ea de o gramada de vreme. Capitala e orasu’ ala care te mananca de viu, orasul in care vii sperand sa faci ceva grandios si in care esuezi lamentabil sau te integrezi in mocirla deja prezenta. Romania are un talent nativ la distrus vise si vieti iar caracterul infect al oamenilor ajuta extrem de mult la acest lucru.

Exista zone, enclave in care poti sa mai scapi de aparenta apocalipsa a prostiei si ticalosiei umane, dar acestea sunt rare iar singurul meu refugiu o sa ramana oraselul acela mic si interesant numit Sibiu. Nu contest ca exista si alte locuri frumoase dar acolo se pare ca “romanismul” asta infect nu a prins deloc, se pare ca acolo oamenii inca doresc sa fie oameni, pentru un motiv necunoscut.

Cred ca am auzit odata pe cineva pe un forum numind pe un locuitor al orasului mai sus mentionat “taran din provincie”, numai ca vezi cum sta treaba, Capitala asta e mai “provincie” decat orice alt orasel mai mic. Este “provincie” pentru ca e plina de marlani, mitocani, scursuri si lepre, pentru ca ceea ce e mai interesant de discutat aici este ce face cel de langa tine, pentru ca toti oamenii sunt al dracu’ de ai dracu’. Probabil ca la tipu ala de “provincie” se referea postacul resperctiv. Si da, Bucurestiul este cea mai decadenta provincie, cel mai lipsit de generozitate oras, locul in care lucrurile frumoase care nu aduc bani au fost uitatae sau sunt undeva in “underground”. Cand te hranesti cu ce-ti da televiziunea, toate lucrurile frumoase, si, in timp, propriul suflet ajung in “underground”, si incetezi sa fi om...

Romania si mai ales Bucurestiul vor ramane locurile in care cel mai des vocea din cap imi va urla: “Eu nu vreau sa fiu asa!”, vocea aia fiind constiinta, cea care vrea sa te salveze, autoconservarea...

Punctul de vedere de mai sus este exprimat de un bucurestean, care are titulatura asta de prea mult timp ca sa mai fie complet in armonie cu toata mizeria. Iar pentru cei cu intrebarea magica “De ce nu pleci?” le aduc aminte 1. ca sunt destul de comunisti incat sa intrebe asta. 2. O sa intelegeti voi cand va faceti “mari”.....

Romanii, Votu si de ce sa nu mergi la paine fara casti

Azi cica se merge si la vot, dar n-am sa vorbesc despre asta. Oricum nu m-a interesat niciodata politica, n-o sa ma intereseze niciodata, nici din datorie civica nici pentru ca asa e cool. Singurul mod in care ma ”intereseaza” este atunci cand urasc cu patima pe cineva din ea, si aia este probabil aplicabil pentru toti, fara discriminare.

Trecand peste faza cu votu’, azi am fost pana jos sa iau o sticla de Cola si am uitat castile de la telefon acasa. Recunosc ca daca le luam m-as fi intors mai putin deprimat. Pana sa ajung la magazinul respectiv pana la care am mai si bagat o tigara, am vazut una bucata imbecila care il ameninta pe fie-so ca il tine afara pana la zece seara, ala vadit speriat si retras defensiv dupa o masina din fata blocului. Copilu’ in cauza nu era mic...

In magazin i-am auzit pe vanzatoare si inca un comunistoid batran cum vorbeau de ce mancare se serveste in sectiile de votare. Apoi, acelasi comunistoid din magazin se dusese pe terenul de joaca din fata blocului, si, pe ceva masa de lemn, isi pregatea niste pulpe de pui pe care probabil avea sa le puna pe un gratar, cine stie daca afara intre blocuri sau in casa.

Rezulta din toata povestioara de mai sus ca:

1. Suntem mediocri.

2. Ne intereseaza exact lucrurile neinteresante.

3. Suntem necivilizati si inapoiati mental si social.

4. Suntem prosti, violenti si invechiti.

5. Suntem probabil pe aceeasi treapta culturala cu tarile arabe necivilizate.

6. Mersul la vot nu ne salveaza de adevarata problema, de noi.

7. Nici biserica, cu atat mai putin Dumnezeu n-are cum sa ne salveze de prostie generalizata.

8. Chiar daca pentru un scurt timp ati nimerit intr-o enclava de oameni destepti, aceasta este doar o enclava. Lumea de afara este exact ceea ce vedeti mai sus si mai rau...

                In afara de o senzatie acuta de lipsa de speranta nu pot sa zic ca mai simt altceva la momentul actual... Asa ca nu mai este loc de nicio concluzie si de niciun indemn pentru seara aceasta...