Draga postacule, nu iti atribui aceasta
denumire ca pe o insulta... e greu sa gasesti un termen in romana, postator,
postist, postar... parca toate suna urat. Oricum tu stii ce faci, tu postezi
imagini sau text cu rol motivational, ne umpli apoteotic wall-urile cu porcarii
optimiste, cu curcubee roz si fotografii reusite stricate de textul suprapus
peste ele. O fotografie face cat o mie de cuvinte insa textul suprapus peste ea,
nu. Tu esti aceeasi persoana care atunci cand este abordata este mereu aparent
fericita si de asemenea te declari foarte deranjat/a de faptul ca altii isi
permit sa-si perceapa problemele din viata, ca isi permit sa gandeasca realist
sau mai rau sa nu pluteasca undeva pe un norisor al perfectiunii.
Tu draga postacule esti ala sau aia care vezi “jumatatea
plina”, replica ce denota cliseismul netarmurit. Te invit sa vezi jumatatea
plina a recipientului cu apa atunci cand te pierzi in desert sau pe o insula in
mijlocul oceanului. Sa stii ca apa din mare nu se bea... asa ca degeaba vei sta
sa gandesti pozitiv cum de fapt esti inconjurat de apa si de fapt nu ti-e sete.
Apa de mare e o iluzie la fel de letala ca si atitudinea ta, o inghiti si
mori... subit, fara drept de apel. La fel cum tu inghiti porcariile pe care le
citesti pe Facebooku’ lu’ Teo sau PopTamas asa si cu apa sarata, te ucide la un
moment dat, fara sa iti dai seama.
Sa stii ca imbatatul tau cu apa rece nu prinde
la nimeni. Esti de asemenea cea mai lipsita de empatie persoana, mai lipsita de
empatie decat un bogatas de pe Wall Street. Avand in vedere ca traiesti in
lumea ta perfecta nu vei putea niciodata intelege suferinta celui din
vecinatatea ta. Vei tranti replici ca:
- trebuie sa fii tare;
- nu e sfarsitul lumii;
- daca iti spui problemele tale prietenilor
acestia te vor parasi, toti;
- nu trebuie sa arati niciodata ce simti;
- karma/soarta/Universul/Dumnezeu o sa te
rasplateasca daca astepti.
Draga ganditorule pozitiv si in acelasi timp
postac de motivationale, esti un om trist pentru ca nu vei intelege niciodata
notiunea de prietenie, esti un om trist pentru ca nu vei intelege o relatie si
cu ocazia asta niciun fel de relatie interumana. Esti un om trist pentru ca, la
fel ca unui psihopat, iti lipseste empatia, si nu stii de ce, pentru ca nu stii
ce e. Esti probabil persoana pe care oamenii s-ar baza ultima, ultima dintr-o
lunga lista. Esti de asemenea omul caruia toti ii vor prezenta o lume perfecta
care sa corespunda cu a lui, niciodata lumea reala sau versiunea reala a
situatiei. Ceea ce creezi, aia ai. Lumea se va feri sa-ti strice falsa liniste
interioara.
Tu, cel auto educat si motivat esti omul care
dispretuieste cel mai mult munca si efortul, pentru ca te bazezi mereu pe
noroc, pe karma, si tu crezi ca Universul este drept cand toti ceilalti stim ca
nu e asa. Toti stim ca trebuie sa muncim ca sa obtinem ceva numai tu ne
contrazici cu aberatii karmice si dreptate universala...
Ti-ai imaginat vreodata draga ganditorule
pozitiv ca esti cea mai expusa persoana situatiei de a ajunge ca cei pe care ii
urasti, de care scapi ca de un balast care iti strica zenul? Persoanele “toxice”
din jurul tau, oameni normali, cu mai multe sau mai putine probleme, oameni
imperfecti fix pentru ca sunt oameni, nu iti vor da prea multa atentie cand
viata te va dezamagi, cand vei vedea ca ai asteptat in van dreptatea karmica.
Ei stiau deja ca tu vei ajunge acolo dar din cauza arogantei tale nu vor fi
inclinati sa-ti ofere ajutorul atunci cand si tu ai un moment in care cazi,
pentru ca te considerai superior iar acum te lasa sa gusti si tu din ceea ce
primeau oamenii de rand...
Sa stii draga sustinatorule al orice are in
constructie cuvantul “motivational” ca atunci cand oamenii normali iti vad
statusurile ei nu se inveselesc se intristeaza, pentru ca acestea le aduc
aminte de problemele lor, pentru ca tu nu ai dreptul sa le amintesti de ele
prin crizele tale subite de postari. Ar trebui sa taci iar daca vrei neaparat
sa-si vezi citatele scrise undeva, lipeste-ti-le pe pereti in propria casa.
Cand vei considera ca aceasta activitate e un dezastru vei cedea cat de satui
sunt ceilalti sa-ti asculte optimismul patologic bagat pe gat.
Optimismul este de mai multe felori, optimismul
prostilor si naivilor si optimismul real care tine cont de toti factorii
vietii. Optimism inseamna sa-i spui cuiva ca nu isi va gasi iubirea vietii
intr-un loc anume nu sa-l minti ca daca asteapta aceasta va veni subit pentru
ca “trebuie”. Prostia patologica trebuie deosebita de optimism... naivitatea
patologica de asemenea...
In final draga postacule fa o incercare, incearca
sa te gandesti cati oameni faci fericiti cu postarea sau sfaturile tale si pe
cati ii faci nefericiti. Chiar te crezi vreun fel de supraom care are dreptul
sa isi bata joc de toata lumea prin ocuparea spatiului online sau
conversational cu prostii sinistre? Noi credem ca nu, si sincer in ochii nostri
vei ramane un ridicol, un arogant, un om desprins de realitate in care nu vom
avea niciodata incredere, pentru ca noi astia fara citate motivationale suntem
oameni, pe cand tu esti un defect rezultat din naivitate. Fii optimist “destept”
nu patologic...
Capitanu’ va saluta si va ureaza o seara
frumoasa!
No comments:
Post a Comment