Balada dacomanului

Balada dacomanului mi-a venit in cap ca o idee de versuri amuzante si este desigur un pamflet foarte conectat cu realitatea. De asemenea m-au inspirat cateva postari de pe Facebook pe care le tot citeam si la care ma amuzam. Este de asemenea prezenta eterna teorie a conspiratiei care apare la unii din noi.

Va urez spor la citit si la ras…

Balada Dacomanului

M-am nascut intre Carpati,

Dintr-o mama si n tati,

Nu mai murmura si taci,

Ca eu stiu ca erau daci.

De ma-ntrebi ce-a fost intai,

Eu zic stirpea dacului,

N-a fost Dumnezeu nici Dracu,

Big Bang, Hawking si nici Marcu.

Din daci au iesit ahei,

Nobili si ceva plebei,

Egipteni si africani,

Si romani si dacomani.

Desi mereu daci visez,

Sa stii ca nu uit sa crez,

Sunt de altfel si-ortodox,

Vreau femei la cratita, nu in buze cu botox.

Desi-n gura mea Zamolxe,

Va apare mai mereu,

Stiu din surse confirmate,

Ca-i frate cu Dumnezeu.

In fata la Parlament,

Eu il vreau pe Deceneu,

De la baza nu-i Traian,

Nu ma mai duc la veceu.

Chiar sub Casa la Popor,

Sunt tuneluri catre BOR,

Unu duce si-n Egipt,

Unde Sfinxu sta infipt.

Idolu’ meu e Streinu,

Caci la OTV hainu’,

A vazut reptilieni,

Si cativa serpilieni.

Masonii ma urmaresc,

Papistasii-i haituiesc,

Nu suport gay, lezbiene,

Si nici taiatu pe vene.

Cand ma duc sa beau o dusca,

Eu pe cap imi iau o cusma,

Si bengos ca tot sa fie,

Imi mai trag pe mine-o ie.

Europa e nociva,

SUA este chiar lasciva,

Romania-i unicat,

C-are-un dac reincarnat.

In final va sfatuiesc,

Credeti ce-i bisericesc,

BOR-ul nu il mai huliti,

Pe Danila sa-l cinstiti,

Fiindca stiti ca Dumnezeu,

I-a vorbit lui Deceneu,

A facut popor frumos,

Mandru ca un dac mitos.

Capitanu’ va ureaza o seara faina si linistita!