"Expurgo" de George Cornila

Salutare Raid si bine v-am gasit la o noua recenzie de carte. Azi discutam despre un volum de care m-am indragostit la prima lectura si anume “Expurgo” de George Cornila. Romanul ne este prezentat ca o “flawed distopya”, ca un Farenheit 451 invers cu influente de Philip K. Dick sau Orwell.

George Cornila este scriitor, publicist, traducator si un cititor pasionat la fel ca si noi. Printre alte romane ale sale amintim: “Cu Dintii Stransi”, “Miezul noptii in cartierul felinarelor stinse”, trilogia “Regele Lupilor” precum si romanul de proza scurta “Arlequine” care apare si el in unul din articolele mele. Scrierile lui George Cornila au primit Premiul Miorita in 2008, Premiul Vrancea Literara in 2013 si 2016 si au fost nominalizate la Premiul COLIN in 2017 si AntareSFest in 2018.

Citatul cu care volumul incepe este urmatorul: “Prostia si libertatea nu pot coexista.”

Urmand firul actiunii in care ne afundam prin ochii unui agent SAI (Serviciul de Aparare Intelectuala), descperim o lume aparent perfecta, o umanitate evoluata la baza careia sta stiinta dar si cultura, arta si frumosul. Tot acest echilibru este sustinut de agentii SAI, omniprezenti, puternici, mereu informati, soldati programati genetic si influentati chimic, lipsiti de sentimente si totusi gravitand in jurul artei si culturii Umanitatii. In lumea din Metropola 1 incultura este aproape eradicata. Oricine prezinta semne ale acesteia sau se dovedeste a fi defectuos instruit este trimis de catre agentii SAI intr-un centru de reeducare special, unde, dupa un program de culturalizare, va deveni un cetatean demn de Metropola si de stadiul evoluat al omenirii actuale. Oricine nu se integreaza sau oricine dovedeste ura latenta la adresa oricarei forme de cultura este executat in cazul esuarii reeducarii.

De asemenea viciile par a fi inexistente, alcoolul nu se consuma iar drogurile sunt premise doar celor care sub influenta lor ar putea realiza creatii artistice extraordinare.

Exista insa si opusul lumii civilizate si anume zonele de periferie ale metropolei, locuite in principal de oameni needucati si, mai rau de atat, inversunati impotriva progresului dar si a oricarei forme de cultura.  Agentii SAI efectueaza descinderi successive in aceste zone, multe din ele avand ca obiectiv innabusirea rebeliunii care incepe sa se formeze in zonele inferioare ale Metropolei precum si aplanarea de conflicte sau incaierari tipice gloatelor needucate.

Nu de putine ori descinderile se soldeaza cu executii, agentii SAI impunand legea, ordinea si combaterea comportamentelor vulgare sau antisociale.

In aceasta lume apparent perfecta, agentul nostru SAI ajunge sa cunoasca indeaproape rebeliunea din sectoarele inferioare, sa intalneasca un alt agent SAI razvratit precum si sa aiba parte de primele sentimente de atasament fata de alta persoana.

Desigur ca nu va voi da mai multe detalii si nici nu voi mentiona nimic despre sfarsitul volumului deoarece lumea pe care o veti descoperi va fi mult prea uimitoare si plina de surprize pentru a fi explicata in cateva spoilere sau intr-un rezumat.

“Expurgo” este un volum care se traieste nu doar se citeste. Fie ca veti simpatiza cu agentii SAI sau cu gloatele rebele si “libere”, cu siguranta veti regasi multe aspecte ale lumii reale in lumea reprodusa in Metropola 1.

Una dintre scenele de un real impact este confruntarea dintre agentii SAI si rebelii zonelor inferioare, un tablou remarcabil cu iz de razboi civil, cu aer de revolutie tarzie, cu imagini de Kristallnacht si de Mineriada a unei Romanii incipiente. Confruntarea apare intre elitele culte si cei numerosi abuzand de forta fizica, agentii SAI fiind singurii ce reusesc sa aduca egalitatea intr-o lupta inegala.

Acestea fiind spuse, va las sa descoperiti singuri “Expurgo”, volumul care pentru mine este una dintre cele mai bune lecture ale anului pana la momentul actual.

Capitanu’ va ureaza lectura placuta! Arrr!

Hilda by Netflix

Salutare Raid! N-am mai discutat de mult timp de filme, nu? Drept urmare, azi o sa va prezint ceva la care sa va uitati in pauza de lectura. Eu unul am descoperit seria respectiva in timp ce faceam o cautare random pe Netflix. Din cate imi amintesc a avut pentru ceva vreme un featured trailer. Este vorba despre Hilda, seria animata care momentan are doar un sezon insa urmeaza sa avem si un al doilea in 2020 dupa cum apare mentionat pe Wikipedia.

In mare parte a timpului am crezut ca Hilda este o animatie realizata de o echipa de origine scandinava insa am cautat apoi informatia si am aflat ca de fapt cei care realizeaza seria sunt britanici si canadieni. Luke Pearson, creatorul Hildei si al romanului grafic cu acelasi nume este britanic. Acesta a scris si episoade din Adventure Time pentru Cartoon Network.

Elementul de unicitate al serialului este realizat de o multitudine de factori, de la muzica la scenariu, la animalele fantastice nemaivazute precum si la atmosfera generala de realitate care se intrepatrunde cu fantasticul. Hilda transmite magia si inocenta copilariei si descoperirea aventurii in lucrurile banale de zi cu zi.

M-a impresionat foarte mult societatea tipic scandinava in care traieste personajul principal, cu toate aspectele sale benefice, o societate in care copiii sunt tratati ca oameni nu ca animale de companie sau fiinte inferioare, motiv vizibil comun pentru alte creatii TV.

In Hilda vei gasi “hinturi” de acceptare catre toti oamenii fara insa a intalni ciocanul nemilos al politically corectness-ului, vei regasi prietenia dintre copii si ajutorul pe care adultii il dau mereu acestora fie ca este vorba despre aventura sau de lucruri din viata de zi cu zi. Seria este probabil printre singurele in care putem observa o relatie sanatoasa intre personajul principal si mama acesteia.

Societatea “sanatoasa” civic si mental precum si relatiile interumane, nelipsite de greseli, insa niciodata impregnate cu noroiul social actual ci doar cu o doza de optimism si spirit de colaborare fac din serie una unica in peisajul actual. Si da, Hilda este un film pentru copii, care insa nu duce lipsa de intelesuri ce depasesc aceasta titulatura “light”.

Vocea Hildei este Bella Ramsey, Lyanna Mormont din Game of Thrones. Spiridusul Alfur este Rasmus Hardiker, pentru cine a vazut comedia “Your Highness” si nu numai.

“Hilda” a fost nominalizata in cadrul Annie Awards la Best animated Television/Broadcast production for children, Outstanding Achievement for Character Animation in an Animated Television/Broadcast Production – Scott Lewis si Outstanding Achievement for Writing in an Animated Television / Broadcast Production – Stephanie Simpson.

Pentru cei care s-au saturat de mindless violence, failed characters, grafica facuta pe ganunchi sau maxim doua minute de scris scenariu pe episod va recomand sa urmariti seria. O sa vreti si al doilea sezon.

Capitanu’ over and out!

Surse:

https://www.imdb.com/title/tt6385540/?ref_=ttawd_awd_tt

https://en.wikipedia.org/wiki/Hilda_(TV_series)

Sursa foto – IMDB

What Facebook has become

Salutare Raid! Azi nu vorbim despre carti, azi vorbim despre locul acela, magnific sau odata magnific in care socializam, aflam de evenimente, ne promovam blogurile, comentam despre carti sau planuim sa ne vedem in viata reala, FACEBOOK.

Avertismentul principal ar fi ca acesta nu este un articol anti tehnologie. Asa ca ca cei care viseaza cu ochii deschisi la un discurs anti SKYNET sau alte lucruri similare pot sa lase articolul balta din timp. As vrea doar sa subliniez cateva impresii pe care le am de curand despre reteaua in sine dar si despre contactul online.  Asa ca le voi enumera mai jos.

Ceea ce Facebook a devenit de curand:

1. Platforma numarul unu care propaga stiri false, neverificate, prin intermediul utilizatorilor. Avand in vedere ca procesul de identificare si eliminare de fake news este abia incipient, reteaua de socializare ramane cel mai nesigur spatiu in ceea ce priveste acuratetea informatiei, desigur si din cauza marimii si numarului de utilizatori, chiar daca acesta din urma a mai scazut de curand.

2. Ca si alte retele de socializare, desi in cazul Facebook pare mai pregnant, se remarca o scadere a calitatii continutului atat in ceea ce priveste informatiile precum si in postarile utilizatorilor. Probabil trendul este valabil pentru tot Internetul desi pe Facebook pare mult mai accentuat. Acesta depinde foarte mult si de ce pagini urmareste un utilizator sau cei asociati cu el in retea.

3. Facebook este probabil cel mai nesigur loc atat pentru continut digital cat si pentru informatii personale. Daca la inceput exista posibilitatea unor brese de securitatecauzate de factori externi, se pare ca nici Facebook nu se chinuie din greu sa aiba grija de confidentialitatea datelor. De asemenea au existat zvonuri, nu neaparat nefondate, de insusire a continutului digital postat de utilizatori (foto, video etc).

4. Facebook, din nou, datorita dimensiunilor, este probabil locul cel mai probabil in care vei intalni cyber bullyingul. Legislatia in acest domeniu este si ea aproximativ incipienta asa ca efectele acestuia nu s-au lasat niciodata prea mult asteptate. “Internet trolls” ca si cyber bullyingul contribuie din greu la erodarea calitatii comunitatii dar si continutului online.

5. Patrunderea politicului si religiei in spatiul virtual a dus si ea la erodarea calitatii retelei. Putem gasi pagini politice si religioase apartinand atat partidelor oficiale precum si altor organizatii cu intentii mult mai intunecate (nu, nu e vorba de masoni, vorbim in principiu de extremisti politici si religiosi.) Inserarea parazitara a religiei organizate si politicului in reteaua de socializare a cauzat o atmosfera haotica si ostila sustinuta desigur si de alte domenii dar alimentata in principal de cele doua mentionate.

Eu unul duc dorul interactiunilor online in care oamenii erau adusi impreuna de dezabatere si subiecte comune, mai putin de tabere politico religioase, interactiunii prin care se voia cunoasterea unei realitati indepartate, cea din tara utilizatorului cu care luai legatura.

Scaderea dramatica a calitatii Facebook si nu numai pare ca taraste Internetul spre o tendinta a diviziunii oamenilor decat a aducerii lor impreuna. Mai multa comunicare si mai multe tabere implicate intr-un razboi perpetuu, cam aceasta este imaginea retelei sociale la momentul actual. Totul condimentat cu scapari de informatii personale si urmarirea activitatii utilizatorilor.  

Sursa imagine: https://zekblog.wordpress.com/2014/03/21/tutorial-stergere-cont-facebook-definitiv/

Camera 666 de Sorin-Mihai Grad

Salutare Raid si bine v-am gasit la un nou articol despre carti.Am terminat de citit “Camera 666” de Mihai Grad si as vrea sa impartasesc cu voi aceasta creatie literara savuroasa si amuzanta, relaxata si totusi foarte profunda, light si totusi plina de mesaje.

Volumul a aparut la editura Crux Publishing si poate fi cumparat urmand linkul de mai jos:

https://www.cruxed.ro/produs/camera-666/

Pe spatele cartii avem o introducere facuta de Stefan Bolea pe care il cunoasteti ca fiind autor al Bibliei Nihiliste, volumului de eseuri filosofice “Theoria” precum si a recentei aparitii, “Caietul Roxanei”, volum care a fost subiectul unui articol anterior.

Mihai Grad s-a nascut in 1979 la Satu Mare si a publicat poezii, proza, precum si recenzii ale unor texte in romana si engleza. De asemenea acesta este autor al volumelor de poezie: “Surogat” si “Outsider”. Este doctor in matematica, urmand cursurile Universitatii Babes-Bolyai din Cluj, apoi masteratul in Germania in cadrul unui parteneriat cu Universitatea Tehnica din Chemnitz urmand ca ulterior, tot aici, sa-si sustina doctoratul in matematica in 2006. A publicat peste 40 de articole stiintifice de matematica si este cofondator si editor al revistei culturale EgoPHobia.

In ceea ce priveste “Camera 666”, acesta este incadrat in categoria roman postmodern. Este probabil volumul la care m-am gandit cel mai mult inainte sa pot scrie despre el si de asemenea cartea care m-a aruncat intr-o criza de lectura crunta pentru ca nimic nu mai parea atat de amuzant, interesant si antrenant ca el.

Ai putea spune despre carte ca rezuma intamplarile din studentie ale unor tineri care au facut facultatea in Cluj, in caminele studentesti cu aer boem si poate chiar “legendar”. Si spunand acest lucru, ai spune prea putin. Prin aceasta scurta descriere ai ratat aproape toata esenta cartii si poate nu ai reusit sa atragi niciun nou cititor de partea ta. Astfel “Camera 666” ar ramane un roman nedescoperit si acesta ar fi un sacrilegiu in sine.

Probabil in niciun volum in care cineva relateaza intamplari “de camin”, conversatiile nu duc de la glume porcoase catre folosofie, catre probleme de viata apoi inapoi la un umor extraordinar si nu sunt sigur daca inteles de multi. Pentru mine “Camera 666” ramane lectura anului 2018 exact din motivul pe care vreau sa-l invoc de ceva vreme, este o carte geniala care trebuie neaparat citita pentru a fi descoperita. Nu poti sa-i faci un rezumat ceea ce imi da o placere aproape sadica, avand in vedere ca mare parte din recenzii constau in rezumate. Nu poti sa o descrii in cateva cuvinte pentru ca ar parea neinteresanta cand de fapt aceasta este total opusul.

Pe spatele volumului avem intorducerea lui Stefan Bolea care ne indeamna sa dam “Alice in chains la maximum, revedeti Matrix si Magnolia sau, si mai bine, cititi primul roman al poetului si matematicianului Sorin-Mihai Grad.” Redescoperirea anilor ‘90-2000 este iminenta.

Daca vi se pare ca nu am spus nimic in acest articol si ca nu ati inteles exact despre ce este vorba in carte, inseamna ca aveti exact aceeasi dilema ca si mine, deci, neaparat, trebuie sa o cititi. Asa ca va doresc lectura placuta si sa evitati criza de lectura de dupa.

Capitanu’ over and out!

Caietul Roxanei de Stefan Bolea

Salutare Raid si bine v-am gasit la o noua duminica de articol si de lectura.  Azi vorbim despre “Caietul Roxanei”, noul volum al lui Stefan Bolea aparut la editura Crux Publishig. Ca de obicei, linkul pe care il puteti urmari pentru a face rost de carte este urmatorul: https://www.cruxed.ro/produs/caietul-roxanei/  .

Pe Stefan Bolea il cunoastem deja ca autor al volumului “Biblia Nihilista”. Este doctor in filosofie. De asemenea este co fondatorul si redactorul sef al revistei EgoPHobia. Unul din detaliile interesante despre el este acela ca este un scriitor care apreciaza poezia si versurile. A fost de trei ori finalist al Festivalului de Poezie Prometheus. Talentul sau in ceea ce priveste poezia poate fi experimentat si in volumul actual si reprezinta o deschidere extraordinara catre un univers al gandirii, reflectiei, nihilismului sau socantului, intr-o lume in care poezia si versul au inceput sa fie prezente rare.

Caietul Roxanei este un intreg carusel de emotii din cele mai variate, o experienta pe care poti alege sa o traiesti rapid in cateva ore de lectura sau pe care o poti prelungi pe parcursul unui timp mai indelungat pentru a o putea analiza, asimila. Subiectul cartii ar putea fi rezumat simplu... Iubierea si etapele ei, apoi iubirea neimplinita si sentimelntele care decurg din ea. Insa “Caietul Roxanei” este departe de simplitatea unei cartulii inutile sau voit motivationale cu povesti de dragoste. Constructia extraordinara pe care o realizeaza Stefan prezinta cele mai adanci sentimente pe care le poate avea fiinta umana in raport cu sentimentul mai sus mentionat precum si sentimentele conexe ca ura sau repulsia. Toata experienta este condimentata cu doze tari de nihilism si sfidare la adresa umanitatii, societatii sau a divinitatii. Experienta este vazuta prin ochii unui ganditor, unui om diferit, special, cu un caracter transant, persoana care ar nega totul si nimic in acelasi timp.

Daca ai trait vreodata in viata iubiri neimplinite sau pasiuni fara niciun rezultat, vei retrai acele momente insa acompaniate de o doza de nihilism salvatoare pe care probabil nu o aveai la vremea respectiva. Poate iti vei explica evenimentele trecute sau poate vei reusi sa dobandesti doza de revolta necesara pentru a le scufunda in mizeria vietii contemporane astfel incat sa nu te mai incurce.

Stefan Bolea mi se pare intotdeauna ca autorul care darama scari de valori de undeva de la primele doua fraze ale unei carti, un fel de “enemy of God, enemy of the divine and the non divine”, cel care se aliaza foarte rar cu Dumnezeu si nu mai mult de o propozitie, urmand ca mai incolo sa darame inca o multitudine de scari de valori pentru a le reconstrui in propria viziune, sau doar pentru a savura ruinele acestora.

Sa trecem acum la citate care mi-au placut in roman:

“Realitatea e mai aproape de cei care nu se gandesc la ea” – m-a facut sa ma gandesc la toti falsii optimisti care traiesc un vis fragil fugind de orice.

“Parintilor nostri – acei ratati neinteresanti din anii 60 – le-a intrat dictatura in sange, nu mai pot trai fara ea. Se supun orbeste cu placere si cand nu-si pot permite acest lux dau ordine asemenea unor zei, asteptandu-se la o supunere neconditionata.”

“Alecsandri, dupa ce a descoperit Miorita, s-a convins ca romanul e nascut poet. Din contra, balada demonstreaza ca romanul e nascut cioban.”

“E doar o chestiune de timp pana cand o femeie, pe care o pretuim exagerat si e mult sub nivelul nostru intelectual, ne va aduce la nivelul ei. Ea ne va face un rau fatal si noi o vom adora...”

“Grey mornings... Blue days... White nights”

“Lupta-te pentru orice. Pasivitatea trage pedepse mai mari decat pumnul in fata.”

“With our good-bye

Dies the probability

Of my happiness

we’ve never been

stronger together

been friend of God

again

with you I was gonna

fight all the armies of the world

and win

in the name of love”

Sperand ca v-am starnit curiozitatea, va urez lectura placuta si o experienta cat mai intensa alaturi de “Caietul Roxanei”, un volum pe care cu siguranta o sa vi-l reamintiti si la care poate veti reveni. Capitanu’ va ureaza un weekend placut.

Conan Barbarul – Phoenix pe o sabie – Turnul Elefantului

Salutare Raid si bine v-am gasit la o noua recenzie de carte. Azi discutam despre doua noi povestiri cu Conan Barbarul aparute intr-un nou volum la editura Crux Publishing. Acestea sunt Phoenix pe o sabie si Turnul Elefantului. Lansarea volumului a avut loc la proaspat incheiatul targ de carte Gaudeamus 2018. Cartea completeaza seria deja inceputa a povestirilor binecunoscutului erou care are pana acum deja trei volume cu aventurile sword and sorcery scrise de Robert E. Howard. Noul volum poate fi gasit la adresa de mai jos:

https://www.cruxed.ro/produs/conan-barbarul-phoenix-pe-o-sabie-turnul-elefantului/

In “Phoenix pe o sabie” eroul nostru descopera ca atributiile unui rege nu se limiteaza doar la a studia manuscrise plicticoase sau la a le scrie ci si la a-si apara propria viata de cei care ar putea complota impotriva lui, mai ales atunci cand respectivii tradatori sunt ajutati de forte de dincolo de realitatea palpabila. Eroul nostru intalneste magia stygiana si ororile pe care aceasta le poate aduce in lumea reala.

“Turnul Elefantului” il pune pe Conan in postura de hot, astfel ca vedem si modul discret in care eroul se descurca intr-o aventura, opus obisnuitelor batalii sangeroase si furiei barbare cu care ne-am obisnuit. Si in aceasta aventura Conan intalneste un vrajitor malefic, magie intunecata precum si fiinte fantastice care nu apartin planetei pe care se afla Hyboria, lumea in care s-a nascut barbarul neinfricat.

Ca in orice volum despre Conan, nu lipsesc citatele memorabile si scenele de batalie spectaculoase. Doua dintre cele care mi-au placut cel mai mult sunt:

“Ce stiu eu despre civilizatie, despre aur, mestesug si al minciunii caier? Nascut intr-un tinut golas, crescand in liber aer; Limba si viclesugul filosofului dau gres cand sabiile canta a lor lege; Navaliti spre moarte, caini, caci om am fost mult dinainte de-a fi rege!”

“In general, oamenii civilizati sunt mai neciopliti decat salbaticii pentru ca in general stiu ca pot fi mitocani fara a se alege cu teasta despicata.”

Ca de obicei nu o sa dau prea multe spoilere despre aventurile din volum si va voi lasa sa savurati cele doua povestiri alaturi de Conan si de lumea sa plina de magie, supranatural, curaj si intrigi. Astept insa cu nerabdare urmatoarea carte in care ma voi reintalni cu Conan si aventurile lui, sperand ca intotdeauna barbarul si nobleta sa neslefuita vor invinge.

“Barbarianism is the natural state of mankind. Civilization is unnatural. It is the whim of circumstance. And barbarianism must ultimately triumph.”

Robert E. Howard

Raidu’ da pirati va ureaza lectura placuta!

Don’t steal away my night

Noaptea e momentul in care aproape totul tace, in oras traficul tace, oamenii tac, magazinele se inchid, natura renaste, prin parcuri, prin gradina blocului, pe unde poate, in mediul urban. Deasupra, Luna vegheaza, Zeul Razboiului priveste din inalturi cu ochiul sau rosu si violent, Jupiter emana lumina indepartata iar Venus insoteste luna spre dimineata. Constelatiile se perinda pe cer, insotind sunetele specifice noptii. Cerul este fie negru, fie albastru deschis.

Noaptea iti intra in sange oferindu-ti linistea ei protectoare si neagra. Noaptea niciun om nu te priveste, telefoanele nu suna, celelalte mijloace de comunicare sunt amutite sau sporadice, intr-o plimbare prin noapte poti fi uitat de lume, acesta fiind unul din darurile noptii.

Un alt dar al ei este mintea limpede si contemplarea. Secretele dezvaluite in timpul unei lecturi nocturne sau in timpul unei plimbari in parc. Noaptea am descoperit ca pestii sunt mai activi ca ziua, ca sunetul ciusului pare o alarma cu piuituri regulate aproape digitale, ca pescarusii fac acelasi scandal ca si in timpul zilei.

Timpul noptii are multi copii vegheati de lumina lunii, si acestia fugind la randul lor de oras si de lume si petrecandu-si timpul singuri sau impreuna, aproape intotdeauna in grupuri de maxim doi.

Noaptea este aer curat si rece, este descoperirea altei fiinte care se regaseste in intunericul cald, este comuniunea cu natura si cu bolta cereasca, este timpul in care lucrurile nu par ceea ce sunt de fapt si totusi orasul pare mai pur, mai curat.

Si intr-una din noptile de vara, cand astepti caldura intunericului, aceasta sufera o scurta contaminare cu un aer racoros, placut la inceput, insa vestitor al dezastrului si urgiei. Pentru ca noaptea ta evolueaza de la una de vara la una de toamna, putin mai rece si totusi ocrotitoare, cu constelatii noi si cu speranta unui Orion clar si vizibil.

Si contaminarea rece evolueaza, prefacand noaptea intr-o zeita cateodata neinduplecata, aducatoare de ploi reci sau de frig interior si exterior. Momentul in care sfidezi contaminarea este acela in care lupti impotriva oricarei manifestari a partii reci a noptii, momentul in care in ciuda schimbarii alergi si imbratisezi acelasi intuneric cunoscut de mult timp.

Azi am simtit prima data raceala noptii si m-am afundat totusi in intunericul datator de vitalitate. Apocalipsa rece, distrugatoare de speranta este departe si totusi exista, chinuindu-se mereu sa mai fure o particica din natura binevoitoare a noptii.

Daca noaptea ar fi o persoana, ar fi imbracata in negru, ar avea parul lung, negru si ochii de aceeasi culoare. Pielea ei ar fi alba ca lumina lunii. Ar fi blanda si tacuta...

Instinctul de autoconservare se declanseaza si in spatele ochilor un gand sau o ruga infloreste... adresata sferelor ceresti sau iadului rece iminent... “Don’t steal my night away, don’t kill my dreams, don’t you dare steal the night.”