De ce Oktoberfest din Strada Franceza este de ocolit

Cu totii cunoastem Centrul Vechi, cu bune si cu rele, cu locuri in care ne distram si ne simtim bine, dar si cu locuri de care fugim mancand pamantul.

La un moment dat, am descoperit in amalgamul de terase si baruri un loc numit Oktoberfest. Cum Oktoberfest sunt destule prin centrul vechi, ma voi referi la cel din Strada Franceza, un loc frumos, cu bancute si mese sub umbrele mari, cu bere cat de cat diversificata si cu mancare buna si ieftina. Pana si muzica e simpatica si diversa.

Totul bine si frumos, atata timp cat nu ceri prea mult de la localul in cauza, pentru ca daca ceri prea mult, tot ce e frumos se termina brusc. De fiecare data cand am cerut o bere, totul a mers ok. Daca am cerut si de mancare, lucrurile nu au mai stat atat de bine. Am patit des sa mi se greseasca comanda si sa astept iarasi cele 20 de minute pe care chelnerul mi le-a mentionat ca sunt necesare pentru prepararea mancarii. Am dat vina pe o simpla greseala si am ignorat aceste intamplari.

In alta zi insa am vrut sa-mi aduc acolo mai multi prieteni, un grupulet mic in care erau de la jurnalisti la fotografi pasionati. Ne-am asezat frumos la masa si dupa ce fiecare a comandat cate ceva am stat de vorba, destul de multa vreme, pana sa primim comanda. Aproape ca am terminat o bere pana cand aceasta a venit, de!, mancare mai multa... (5 portii normale?)...

Surpriza a fost ca mancarea a fost servita la gramada pe un platou mare, desi noi eram impartiti intre doua mese (probabil trebuia sa facem posta cu platoul?), am primit o singura portie de cartofi si un singur sos pentru 5 oameni. Pe langa asta si comanda era gresita. Unii din noi a trebuit sa asteptam inca jumatate de ora pentru schimbarea portiei si, desigur greseala terasei a fost taxata, pentru ca, in spirit romanesc, a trebuit sa platim si comanda gresita adusa de ei. Era cam greu sa ia mancarea adusa gresit inapoi pentru ca, desigur, nu aveau cum sa plece cu ea in mana luand-o de pe unicul platou de pe masa.

Dupa ce lumea terminase de mancat de mult, cei care au gresit comanda si-au primit si ei mancarea. Dilema era acum, cu ce o mananca... mustar, paine etc?... de unde? Chelnerita a rezolvat asta aducand o bucata de paine si ceva mustar si aruncand priviri pline de ranchiuna catre masa de fiecare data cand trecea pe langa noi. Pe langa acest lucru, desi mai toti cei de la masa le faceau semne fetelor care serveau, acestea nici macar nu observau. Rezulta ca daca vrei o bere trebuie sa fugi inauntru la bar, daca vrei sa platesti nota, la fel.

Atitudinea si greselile repetate, pe care tot clientul le plateste, ale celor de la Oktoberfest din Franceza m-au convins ca in acel local clientul nu este respectat, nici macar la nivel de bun simt. Nu va recomand sa incercati o astfel de experienta in afara de cazul in care doriti doar o bere pe care s-o beti in cinci minute si apoi sa parasiti locatia.

Capitanu’ va saluta si va ureaza o seara faina!

Romanu’ snob si bicicleta de multe milioane

Salut si bine v-am gasit la un nou articol. Avand in vedere ca vine vara si planuim sa ne scoatem bicicleta din casa sau chiar sa ne cumparam alta, va voi prezenta un articol despre o situatie destul de dureroasa observata de curand. Pentru el am avut inspiratie si citind articolul urmator, care, la randul lui, descrie foarte bine situatia. Acesta apare pe blogul “Bicicleta Urbana”.

https://bicicletaurbana.wordpress.com/2014/08/18/snobismul/

Sunt sigur ca de multe ori ati vazut biciclisti in trafic. Acestia, in Romania, au un tipic anume. Sunt, de obicei, oameni de toate varstele, mare parte deplasandu-se prin trafic si nu pe trotuar, nu respecta mereu semaforul si de obicei folosesc o bicicleta offroad. Lasand celelalte aspecte deoparte, ne vom concentra pe aspectul bicicletei offroad.

De ce aproape toti aleg o bicicleta offroad? Simplu... din lipsa de informare. Pentru ca bicicleta offroad e buna si pe strada si pe poteca, pentru ca si orasul are la randul sau poteci. Romanul alege bicicleta offroad si din snobism, sau ma rog, mai ales din snobism... pentru ca e scumpa, pentru ca o scoate afara odata la 100 de ani doar ca sa o arate prietenilor, pentru ca fara mountain bike nu e viata. Si un mountain bike, avand in vedere ca este facuta pentru offroad, porneste de pe undeva de la 2500 lei. Cele de 700 sau 500 sunt un simulacru de mountain bike care nu este destinat haladuitului pe munti ci doar celor care n-au ce face si cumpara una doar pentru ca seamana cu o bicicleta de munte.

Ati observat ce pozitie au biciclistii? Pe mountain bike stau cam intr-un unghi de 45 e grade in raport cu cadrul, pe cursiera corpul si cadrul sunt paralele astfel incat ciclistul sa fie aerodinamic. Pe mountain bike pozitia aproape paralela cu bicicleta atenueaza socurile care nu afecteaza coloana. Ei bine pe bicicleta de oras si pe cruiser pozitia este una normala, ghidonul e putin mai sus iar coloana este mai dreapta. Este o bicicleta facuta pentru confort.

Nu are rost sa discutam ce gusturi au oamenii. Poate sunt unii carora chiar le place sa mearga incomod prin oras si sa nu vada masinile care risca sa treaca peste ei. Ei bine, problema apare atunci cand cauti o bicicleta normala, de oras, de trecking chiar, si nu gasesti. Piata e suprasaturata de mountain bike-uri pentru ca asta se cere. Bisnitarii din magazine, pentru ca acestia nu sunt in niciun caz lucratori comerciali, te sfatuiesc sa cumperi mereu ceea ce este mai scump. Ma intreb la ce iti trebuie fibra, kevlar, hidraulice, suspensii full si altele in oras sau pe sosea? Reaspunsul e, NU, nu-ti trebuie niciuna, dar fita si snobismul se platesc, iar bisnitarul vrea bani si nu se joaca. Bicicletele la preturi mai mici apar expuse doar in magazinele cu profil sportiv, nicicodata in cataloage sau in magazine de specialitate. Un alt lucru si mai interesant este ca acelasi bisnitar de la magazin, care are si service in multe cazuri, stramba din bot daca miroase o bicicleta altfel decat mountain bike sau care costa sub 3000 de lei. O sa inceapa cu texte de genul ca aia nu se poate schimba, aia nu se repara, mi-e frica s-o desfac si alte aberatii ieftine. Mizeria asta functioneaza la nivel psihologic si probabil proprietarul se va hotara sa-si cumpere alta bicicleta, de rusine, din cauza faptului ca e rau sa nu ai service, etc. Si avand in vedere ca nu stie de unde s-o ia si care e buna, va reveni la acelasi bisnitar nesimtit care il va talhari cu un produs care ii este total nenecesar pentru nevoile sale.

Si asa avem o piata in care alt tip de bicicleta decat mountain bike-ul nu mai exista, o piata in care un produs ieftin este o legenda. In aceeasi piata, piesele proaste, bicicletele care se rup in mers dar si hotii specializati triumfa in fiecare zi. In cadrul acestei piete am avut ocazia sa vad cum bisnitarul de la service iti rade in nas daca ai DHS si cum intr-un magazin de biciclete intri, te uiti la preturi si modele, si iesi... pentru ca totul incepe de la 3000 de lei iar pozitia in sa nu va fi niciodata asa cum iti doresti.

Unele firme au incercat sa se concentreze pe bicicletele “clasice” intr-o hipstereala ieftina. Astfel romanii au reinventat Pegasul. De ce au reinventat romanii Pegasul? Simplu! Pentru snobi. Pentru cei care se viseaza vintage si care sunt dispusi sa cheltuiasca intre 1100 si 1400 de lei pe doua modele de bicicleta care valoareaza intre 400 si maxim 800 de lei. Acum serios, chiar imi ceri 1100 de lei pe o bicicleta care are cadru de otel, o singura viteza si frane? Daca le cumpar separat probabil ca ajung s-o construiesc singur cu 300 de lei.

Romanii sunt inca in stadiul de biciclit in weekend for fun iar utilitarele sunt ca si inexistente. Cei care au nevoie de utilitare transforma un mountain bike... un lucru absolut penibil. Nu sunt adeptul mersului la serviciu neaparat pe bicicleta. Daca muncesti in partea cealalta a orasului e cam greu, mai ales iarna, iar vara, dupa ce ai pedalat prin tot orasul smoguit si prafuit vei ajunge probabil la birou la fel de curat ca un muncitor in constructii. Si totusi, mare parte din romanii care arunca banii aiurea, biciclesc din snobism. La fel cum unii mor de foame ca sa-si ia BMW in care apoi se chinuie sa bage ceva benzina care oricum se consuma dupa 15 kilometri, asa si unii biciclisti baga 4000 de lei intr-un mountain bike cu care nu vor calca niciodata pe munte.

Si in toata nebunia asta pe bani multi, targurile ilegale, hotii, SH-urile dar si chinezariile proaste care nu ofera niciun fel de siguranta triumfa in continuare. Toate acestea ar trebui sa ne dea de gandit...

Capitanu’ va saluta si va ureaza o seara faina!

Bookfest 2015 – Romanu’ inca citeste, daca il lasa editura...

Buna seara si bine v-am gasit din nou dupa faimosul deja targ de carte romanesc, Bookfest 2015. Am fost prezent acolo, m-am uitat la carti, am cumparat carti si am evaluat cam cum stau lucrurile in cadrul acestei editii.

In primul rand, am observat cu bucurie ca romanu’ se duce la tragul de carte. Se duce ca sa caute carti si nu ca sa stea la un mic si-o bere in Romexpo. Se duce de asemenea la lansari, fie acestea ale presedintelui tarii sau ale celorlalti autori prezenti. Targul de carte nu duce lipsa de politichie si nici de carti tematice, pe care nu le vom trata deloc in acest articol deoarece, probabil tematica politica merita cea mai putina atentie in lumea cartilor, cu exceptia situatiei in care ar fi plasata intr-un context istoric din care putem invata ceva util in viitor.

Am vazut la Bookfest 2015 multe edituri care au adus fictiune, de la carti ecranizate ca seria Divergent sau Mortal Instruments, Game of Thrones sau Hunger Games pana la romane clasice ca Dune, Odiseea Spatiala sau Lord of the Rings. Am gasit, de asemenea, un stand de carte in limba engleza cu preturi exceptionale care se situau undeva intre 20 sii 30 de lei pe volum, mult sub versiunile romanesti ale cartilor care apareau traduse prin vreun raft Nemira Sau Rao.

Reducerile au fost si n-au fost... editurile mari au practicat reduceri dupa pofta inimii, adica putin spre deloc (vezi Rao si cat de cat Nemira), 2 lei nu inseamna reducere inseamna acelasi pret plus posibilitatea de a-ti cumpara un pachet de guma sau doua de servetele de hartie cu care sa-ti stergi lacrimile care apareau la vederea anumitor preturi. Editurile mici au practicat reduceri si promotii si unele chiar au oferit carti gratis. La fel si standul de carte straina mai sus mentionat.

Evenimentele s-au tinut lant si cred ca am vazut chiar si doua sau trei lansari de carte care aveau loc simultan la mai multe standuri. Pe langa carti, am avut la Bookfest si doua standuri cu muzica, dintre care unul era cel al Niche Records, prezent si in cadrul ComicCon 2015, am avut standuri cu ceaiuri dar si un punct de unde iti puteai cumpara bilete pentru diverse evenimente.

Din pacate nu am vazut niciun stand cu benzi desenate sau cu merchandise din filme/carti asa cum mai apareau la Gaudeamus.

Ca standuri interesante am observat libraria oficiala masonica Nestor precum si probabil celebra editura Herald care comercializeaza carti despre subiecte mai neobisnuite ca ocultismul, alchimia sau diversele documente sau credinte religioase antice si vechi.

Cu bucurie voi spune din nou, in ciuda faptului ca ma repet, ca romanii sunt inca amatori de carte si ca varstele acestora sunt dintre cele mai variate. Acelasi lucru se poate spune si despre autori. Se remarca de asemenea un curent nou de autori romani care activeaza in special in segmentul fantasy si SF&F.

In ultimul rand doresc sa multumesc celor care mi-au tinut companie la Book Fest si care mi-au dat posibilitatea sa dau din gura interminabil pe tema “CARTI”: Lavinia Calina si Simona Stoica de la editura Herg Bennet, Andreea Sterea de la Crux Publishing dar si celorlalti prieteni prezenti.

Read On and have a wonderful evening!

Capitanu’ va saluta de pe puntea insorita si plina de rom a navei personale!

Viata de Geek in Romania

Salut echipaj si bine v-am gasit la un nou articol! Azi m-am gandit sa vorbim despre ce inseamna sa fii “geek” in Romania. In primul rand nu o sa stie mai nimeni ce vrei tu sa spui cu faza asta cu “geek” sau o sa se uite ciudat pentru ca te consideri fraieru ala din filme pe care il caftesc toti si care nu e deloc popular.

Din acest articol excludem particica aceea mica de oameni nebuni si frumosi cu care iti imparti propria nebunie si frumusete in care consta conceptul de geek. Vorbim acum de majoritate...

Daca te recomanzi ca geek la noi, n-o sa faci nicio senzatie, doar o vei da pe aceea acuta de a cauta un dictionar englez-roman pentru a afla ce inseamna cuvantul in sine. Asta e! Mai bine treci la detalii, si anume la ce-ti place.

Daca vei vorbi despre filme o sa gasesti destui oameni care iti impartasesc pasiunea. Exista oameni pasionati de filme care habar n-au care e faza cu geek-ul. Romanu’ inca merge la film, fie si doar ca finalitate al shoppingului la mall. Majoritatea merg pentru film, o parte pentru ca asa vrea pisi, o parte ca sa-si aduca aminte de tinerete si sa vada care e treaba cu 3D-u’. Ideea principala e ca romanii se uita la filme, seriale etc, mult!

Sa consideram acum ca, asa ca geek cum esti tu, vei vrea sa vorbesti despre benzi desenate. Prima reactie, si cea mai intalnita, va fi ca toti te vor intreba daca alea nu-s pentru copii... Logic, oamenii au vazut ca revistute colorate de genul citesc doar cei mici. Combinate cu o bucata de plastic care se vrea jucarie acestea apar distribuite pe la diverse chioscuri de presa din ce in ce mai rare (cate mai exista oare?...). Ulterior, dupa ce identifica obiectul discutiei se vor uita ciudat si te vor intreba de ce ai da atatia bani pe asa ceva.

Tin minte ca ma plimbam prin Berlin si am intrat intr-un punct de presa din statia de S-Bahn... Si ce era acolo... Un perete intreg plin de Marvel Comics, si toate in germana. Asta m-a salvat sa arunc cu cateva sute de euro fara sa-mi mai pese de nimic... Nemtii sigur nu le cumparau doar pentru copii. Altfel erau doar cate doua numere ca la noi. Dar, pana una alta, faptul ca la noi sunt si alea doua numere e un lucru bun, si asta la orice punct difuzare a presei.

Am inceput mai nou sa avem si cateva magazine de profil, de comics. Si acesta este un lucru foarte bun.

Sa ne continuam, insa,  expunerea. Cosplay! Daca mentionezi conceptul de cosplay n-o sa cauzezi nicio reactie. Nici macar dictionarul ala nu mai este util. Acum va trebui sa explici ce inseamna conceptul, cu gura ta. Ai putea sa-l compari cu Halloween-ul dar nu te va intelege nimeni de ce ai muta tu data americanismului aluia si de ce macar stii ce inseamna... Oricum e o sarbatoare ne-nationala si pe deasupra pagana.

Dupa ce interlocutorul va trece de socul ca tu te imbraci intr-un personaj fara niciun motiv material gen bani, sau altfel de motiv gen reality show sau pentru ca ai pierdut un pariu, probbail ca o sa-i si explici cam ce-ti trebuie.

Daca faci un cosplay militar sau post apocaliptic sigur o sa creada ca vorbesti prostii si ca tu de fapt vrei sa jefuiesti o banca sau ca vrei sa-ti faci propria grupare terorista (Martorii lu’ Marvel probabil... Apuci sa faci temenele la your God Stan Lee si trebuie sa arzi orice e intinat si pe care scrie DC Comics, maybe...).

Dupa toate astea poate vei vrea sa mentionezi si ce inseamna Boardgames. Majoritatea sunt plictisiti total daca aud de ele, o mica parte cunosc doar incipientul gen carti, sah, remi. E bine si asa. O sa le fie greu sa-i convingi ca barbutul si “Asta are, Asta n-are, Asta e castigatoare” nu sunt boardgames. Daca mentionezi si conceptul de cafenea de boardgames fiecare se va gandi la propria sa versiune de cazino din Las Vegas plin cu mese de poker la care se joaca cu “pistolu’ pa masa”.

Despre jocurile pe PC stie toata lumea. Aici macar vei fi inteles perfect.

Si sa intelegi conventiile e putin cam greu, avand in vedere ca majoritatea nu stiu ce e inauntru. Eu am renuntat de mult sa explic si le intitulez doar “Conventia aia cu filme, aia la care vin actori.” Suna putin mai logic daca te legi de filme. Orice suna logic daca e vorba de un film, un lucru nu neaparat rau dar care stabileste si nivelul de intelegere al societatii.

Putem spune ca mai avem de lucrat la promovarea aspectelor culturii geek dar mai ales la promovarea termenului (care nu stiu daca este necesara sau nu... titulaturile conteaza mai putin). Numai in acest fel vom avea o societate mai deschisa spre entertainment nu “distractii” dar si spre conceptul de joc si intr-un fel spre redobandirea inocentei taiata din radacini de diverse aspecte sociale.

Capitanu’ va ureaza o seara faina!

Cosplay-ul nu inseamna show porno

Acesta este un articol dedicat unei categorii foarte largi de varste, de la cel de 12 ani care vine la o conventie pentru gaming si privit “bunaciuni” pana la cel de 40 + care face comentarii libidionoase pe Facebook la adresa cosplayerilor (a, care pot fi minori apropo... nu-i asa ca suna a inchisoare? cam da...).

Cosplay este un curent destul de nou in Romania si implica infatisarea unor personaje din filme, jocuri, benzi desenate etc prin realizarea costumului specific personajului respectiv dar si prin elemente de acting. Cosplay-ul apare in general in cadrul conventiilor cu tematica specifica.

Ei bine, la aceste conventii apar persoane de toate felurile, de la fani ai jocurilor, filmelor sau benzilor desenate pana la artisti, presa, actori etc. Unii dintre cei considerati a fi public, insa, cred ca respectivele persoane care intruchipeaza personaje (personaje care in principiu sunt idealul caracteristicolor morale dar si fizice ale fiintei umane) sunt un fel de sex toys care vin la conventia respectiva doar de dragul de a primi replici ofensatoare sau atingeri intruzive.

Asa ca romanului aluia pe care nu-l dau manierele afara din casa si care e nou familiarizat cu persoane care intruchipeaza personaje, ne vom adresa ca si cand am vorbi cu persoana vinoavata de toate relele:

- Cosplay-ul nu inseamna show porno. Nu ai voie sa atingi oamenii care fac cosplay decat cu acordul lor. Trebuie mentinute aceleasi norme de comunicare sociala valabile oriunde. Pe strada nu ai avea curaj sa faci ce faci intr-o conventie pentru ca ti-ar zbura dintii in 10 directii. Incearca sa te gandesti la asta si cand vezi un cosplayer.

- In principiu cosplayerii nu sunt platiti in niciun fel. Sunt oameni care muncesc mai mult decat tine care le arunci priviri dubioase. Incearca sa privesti prin ochii unui copil care isi vede personajul favorit in relalitate. Daca nu poti, incearca macar sa iti tii parerile si remarcile deochate pentru tine.

- Cosplayerii nu au nevoie de evaluari din partea ta, decat in cazul in care acestea sunt facute pe un ton civilizat. Chiar nu intereseaza pe nimeni gusturile tale in materie de femei sau barbati.

- Cosplayerul nu constituie by default obicetul incercarilor tale de flirt. Nu vine la conventie cu acel scop si cu siguranta nu vine ca sa te impresioneze pe tine asa ca nu te mai flata fara rost.

- Concursul de cosplay nu e show porno. Nu ai voie sa strigi clasicul “f**-o ba” si nici sa arati alta forma de agresivitate. Si nu, nici la decernarea premiilor industriei porno n-ai avea voie sa faci asa ceva si cu siguranta nu ti-ar fi nici bine daca ai incerca.

- Cosplayerii sunt si ei oameni, cu sentimente si care pot fi afectati de ceea ce scoti tu pe gura. Nu cred ca ai timp sa te gandesti la asta daca intrunesti comportamentul de mai sus da’ poate la sfarsit ai putea sa te gandesti... cine stie.

- Daca esti vreun mare aparator al cosplayerilor si debitezi ca numai fetele care fac cosplay nu au voie sa fie agresate inseamna ca esti la fel de vinovat ca si cel care infaptuieste agresiunea. Bataia de joc nu reprezinta un “learning curve” in viata, cum am auzit la unii, si da, si cosplayerii de sex masculin au dreptul la o atmosfera decenta, nu doar cei de sex feminin, pentru ca am auzit si varianta asta.

- Cosplayerii nu vin acolo ca sa infatiseze personajul perfect. Unii o fac din pasiune altii pentru a se distra. Nu toti sunt miliardari si nu toti isi comanda costumele folosite in film. Tine minte asta inainte sa evaluezi pe cineva.

- La conventie nu mergi la agatat. Altfel se numea MatrimonialeCon. La conventie mergi ca sa cumperi merchandise, sa vezi actori sau sa cunosti oameni interesanti. Keep that in mind.

- Cel mai mult tine minte ca toata lumea trebuie sa se simta bine, in siguranta si sa se distreze.

Sper ca guideline-urile de mai sus, spuse pe tonul taios specific Raidului, vor fi retinute mai usor decat cuvintele ascunse in spatele atitudinii diplomatice, necesara de obicei in cadrul evenimentelor specifice. Nu conteaza rolul tau intr-o conventie, regulile se aplica tuturor celor prezenti. Intr-o societate civilizata nu e nevoie de niciun element coercitiv pentru ca ele sa fie aplicate. Tot ceea ce am enuntat mai sus este bun simt de baza.

Capitanu’ va doreste o seara frumoasa si la cat mai multe conventii! 

10 lucruri pe care nu le spui unui prieten care isi cauta pe cineva

Desigur ca vi s-a intamplat, macar odata, sa vina cineva cineva la voi sa va intrebe anumite lucruri legate de relatii. Poate, in acel moment persoana respectiva nu avea pe cineva si isi cauta sau era proaspat despartit/a de cineva. Mai jos veti vedea zece lucruri pe care daca le veti spune cuiva care isi cauta o relatie veti avea asigurata portia de injuraturi pe 3 ani sau veti fi considerati ridicoli sau nepotriviti pentru a da sfaturi.

1. “Sunt destui pesti in balta.” Fraza asta ar trebui invocata doar daca cel care apeleaza la sfaturile voastre vrea sa-si inece amarul mergand la pescuit. Altfel, nu, nu sunt destui pesti in balta. Ca sa gasesti o relatie trebuie sat tii cont de anumite lucruri nu sa abordezi orice strain, la intamplare,  pentru a incerca.

2. “O sa vina si timpul tau.” Oricat de epico-fantastico-predestinant suna asta, din nou e o mare aberatie. Poate tu visezi ca toti oamenii sunt predestinati si ca toti ne regasim in conformitate cu mitul androginului, dar s-ar putea ca oamenii mai realisti sa nu guste misticisme de genul.

3. “Orice se intampla cu un motiv”. Indirect recunosti ori ca iar visezi misticisme predestinatorii ori ca e vina celui care intreaba. In ambele cazuri ai asigurat faptul ca nu vei mai fi considerat/a o persoana serioasa careia ii poate cere sfaturi.

4. “E mai bine singur.” Daca omul respectiv isi cauta pe cineva s-ar putea sa fi incercat deja toate “avantajele” singuratatii. Probabil a avut cele 10 trilioane de aventuri pe care tu iti imaginezi ca ti le aduce statutul de “singur” si acum i s-a luat si chiar ar vrea pe cineva.

5. “Prietenii, familia inlocuiesc nevoia de relatie.” Serios? Atunci de ce se mai numeste relatie? Se putea numi prietenie sau relatie de rudenie. Acum, chiar trebuie sa-ti explice cineva care e diferenta intre cele trei?...

6. “Vezi ca timpul trece.” Asta cu referire la gaseste-ti mai repede pe cineva. Vezi ca daca se putea omu’ ala deja isi gasea? Nu-i asa ca e logic? Si de cand s-a impus un termen limita pentru obiectivul asta?

7. “Nu conteaza cum arata, conteaza sa fie un om bun.” Asta se traduce in faptul ca cel cu care discuti are standarde prea mari, e un fel de repros cum ca ar avea fite… Si apoi de unde stii tu ca daca potentiala e urata e neaparat si painea lu’ Dumnezeu? Sunt o enormitate de femei pe care nu le ajuta infatisarea si care sunt rele ca Scaraotchi din Iad.

8. “Ce mai face (completeaza cu numele fostei/fostului)?” Serios are vreo relevanta sa intrebi pe cineva asta? Poate in universul tau paralel ei ar putea fi din nou impreuna, chestie total ne valabila in universal lor. Si totusi, de ce ai aminti macar de persoana aia?

9. “Daca nu te straduiesti sa cauti, vei gasi.” Mod indirect de a spune ca persoana care iti cere sfatul e disperata si ahtiata in mod deranjant de a-si gasi pe cineva. Ei bine, daca persoana se straduieste, nu inseamna ca are doar un scop in viata. Pe langa asta cum ar putea gasi fara sa caute? Sper ca nu vorbim iar de predestinare.

10. “Citeste cartea (un titlu de carte de autoeducare pentru relatii.)” Serios? Aia e problema? Ca omul respectiv a ratat cartea aia? De obicei asemenea lucrari sunt realizate pentru bani iar realitatea le bate crunt…

Si acum ca sunteti siguri ca prietenii pe care ii sfatuiti n-o sa va mai zica vreo doua, trei de bine deoarece nu vor auzi replicile de mai sus, Capitanu’ va spune noapte buna!

Suntem Departe…

Bine v-am gasit la un nou articol. Capitanu’ va saluta si va invita sa va “scufundati” in urmatorul articol. Sa incepem cu titlul… suna bine nu? Suntem departe… suna optimist, suna interesant. Dar nu asta este ceea ce vreau sa zic. Lucrul la care ma refer este acela ca suntem departe unul de altul, din ce in ce mai mult. Daca asta e o problema nationala sau internationala va las pe voi sa comentati.

In primul rand suntem departe pentru ca nu mai avem timp… chiar si cand vrem sa ni-l facem, desi, de obicei, oamenii nu mai au nici macar forta sa si-l faca. Nu mai avem timp unul de altul deoarece, desigur, oricine trebuie sa castige bani cat sa traiasca, decent sau nu… Banii ne indeparteaza, oricand, oriunde.

La inceput, inainte de telefoanele folosite pe post de mini PC, observam ca lumea se indeparteaza. Oamenii se indepartau unul de altul, fiecare avea o pereche de casti si isi asculta muzica cufundat in ganduri. Pastrau insa ceva contact vizual, din greseala sau nu. Avand in vedere ca acum avem si un display frumos pe telefon pe care putem citi stiri sau derula informatie, am pierdut si orice speranta de contact vizual intre persoane. E mai usor sa fii distras cu ochii dintr-o carte decat dintr-un display modern. Pentru ca display-ul iti da exact ceea ce vrei facandu-te sa creezi o simbioza cu el.

Nu sunt vreun activist anti tehnica din categoria celor care recomanda retrasul pe o insula pustie. Sunt si eu prins in capcana ei, din fericire mai putin decat restul universului. Si desigur nu sunt singurul care pune display-ul deoparte ca sa se mai uite si imprejur.

Si tehnologia ne indeparteaza din pacate, desi este o parte importanta din viata noastra, care ar trebui sa plaseze singuratica specie umana pe calea progresului. Oare cand vom descoperi vreo civilizatie extraterestra vom mai fi in stare sa schimbam doua trei vorbe cu ei? Ar fi interesant de aflat.

Un nou curent este glorificarea izolarii de societate. Este vizibil peste tot, in ce zic oamenii, in ce gandesc, in caption-urile de pe Facebook. Este glorios si unic sa fii retras, antisocial, introvertit. Sunt grupuri de oameni care te trateaza aproape ca pe un artist neinteles in cazul in care manifesti trasaturi specifice. Desigur, fiecare om este un caracter unic, dar nu am nicio idee cum ramane cu izolarea. Poate fi un om extraordinar o persoana benefica de pastrat stiind ca in orice moment te poate lasa balta total retragandu-se in lumea lui, departe de lume? N-am nicio idee.

Sa nu confundam atitudinile de mai sus cu dispretul sau ura la adresa societatii, macar daca nu-ti convine nimeni de obicei ai curajul s-o comunici… Desi in afara spectrului diplomatiei, comunicarea respectiva este inca o comunicare valida.

Cred ca mi-e dor de:

- prietenie si conversatii fara telefon;

- oameni care arunca priviri intamplatoare altor oameni straini;

- oameni care intra in vorba cu tine de dragul conversatiei;

- o petrecere fara telefon, laptop su alte lucruri care te distrag de la interactiune (nu, nu am nimic cu jocurile pe calculator, LAN parties are great, oamenii trebuie cateodata sa raspunda la telefon in scop de serviciu);

- oameni carora le place sa calatoreasca fara sa tina cont de picatura de plaoie din ziua precedenta si sa considere astfel ca vine uraganul;

- oameni care se tin de cuvant sau care anunta ca nu mai pot sa faca ceea ce au promis (diplomatie);

- oameni care nu sunt superficiali sau cu intentii ascunse;

- oameni care, de cate ori pot, ies din circuitul casa munca and repeat that again forever;

- oameni cu initiativa in interactiune (de la dat un telefon la planuit o calatorie pe Marte).

Acestea fiind spuse, Capitanu’ va ureaza o seara faina!

P.S.: O fi o postare la sentiment, la corazon, habar nu am, sau e poate doar o parere, poate va exprimati voi opinia cu privire la asta.